• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: Amalgam

Super Blog spring 2016

29 Monday Feb 2016

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 60 Comments

header_2016[1] (2)

Provocări de primăvară și dor de ghiocei. Emoții de emoții să nu mă fac de rușine big time. Dar se spune că în momentul în care te prezinți la o competiție ai deja 50% șanse să câștigi. Nu?
Sigur că uneori câștigi experiență și asta e ceva.
Îmi plac provocările. Doar că… depinde tare de temă. V-am zis că eu sunt ori genială, ori tută…  în funcție de subiect. Vom vedea. Haideți și voi!  Și ține-ți-mi pumnii! Da?
Despre ce e vorba în propoziție? E http://super-blog.eu/
Iubesc scrisul și, dacă până azi l-am lăsat să curgă în voia lui, a venit timpul să încerc să-l strunesc pe o temă dată. De altcineva. Un test și pentru mine.  Și… abia aștept.

Caut muz-ă hlizit-ă!!!

29 Friday Jan 2016

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 77 Comments

funny-cartoon-faces-21-high-resolution-wallpaper[1]

Eu scriu și scriu și scriu. Și râd mult de felul meu, dar lately în scris, se pare că am dat-o-n albăstreală. Uneori. Ghici? M-am prins? Nuuuu!
Până când mi s-a sugerat… discret.
Și m-am uitat în oglindă pe model coșbucian: io-s? Nu mi-s io? Cum mă-nvârt și mă sucesc, pixu-mi cade în mehelancoholie și supăhărahare. Nu io. Pixu’…
Unii mă citesc și plâng. Alții mă citesc și mă înjură. Plângând.
Hmmm? Vorbeam azi cu prietena mea. E la 100 de kilometri distanță, dar pe Skype gătim, spălăm vasele, ne demachiem și ce mai avem noi de făcut. Dar mai ales ne sfătuim și râdem o grămadă, până la lacrimi.
***
Ce să fac? Caut muză hlizită, subiecte de râs. De tot râsul.
Nu-i banc. Rog seriozitate!!!
Cosmin, scuze, ți-am furat șablonul.
Dar am zis că, dacă ție ți-a mers, poate vine și la mine.
Aștept muz-ă hlizit-ă!

Party

29 Tuesday Dec 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 45 Comments

 

aa10Azi – 29 decembrie, dragii mei…
ultimele zile din 2015…
Să spunem că fac un chef și vă invit pe toți, fără excepție…
și pregătesc o masă de vis,
cu toate bunătățile.
(gătesc foarte bine – pe cuvânt de zăpadă, că tocmai a nins – nu glumesc nici că a nins, nici cu bucătăria)
Iar voi, ca niște buni prieteni veniți la mine.
Vă pun pe masă tot ce vă doriți,
În pahare la fel, după poftă și gusturi.
Vă povestesc, de vă amețesc,
Vă spun poezii și povești.
(nu-mi cereți bancuri, că uit poanta, dar e Petru cu bancurile lui duminicale.)
Nici să cânt să nu-mi cereți, că mi-e rușine.
(Cânt doar când trec pe lângă câini, ca să nu mă simtă că mi-e frică.)
Vă pun muzică de care doriți și poftiți (dar vă rog frumos să nu cereți manele. Bine?)
Dansăm, râdem… ne simțim perfect.
Iar voi veniți cu toții. Și îmi aduceți un dar. Iar eu, am deja câte o surpriză pentru fiecare dintre voi sub bradul meu oceanic.
Vă primesc pe rând, desfac cadoul și dăruiesc la rândul meu.
Ce anume mi-ai adus?

Românește, vreau românește!

23 Friday Oct 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam, Catchy

≈ 41 Comments

Statica-Flacarica[1]

Tristă. Tocmai am renunțat la programele tv. românești. Aveam cele treizeci și ceva de canale românești de mulți ani. Dar de prea multe luni nu mai am de ce să le deschid. Nu sunt toate roz acasă, știu. Dar măcar erau românești. Acum sunt invadate „fără număr, fără număr,” sau au devenit emisiuni de familie, în care prezentatorii își botează copiii (proprii, sau pe ai altora) cunună, sau participă la evenimente mondene. Știrile sunt dintr-o țară apocaliptică, iar filmele românești transmise, nu doar că datează din epoca de piatră, dar sunt date pe butonul bâlbâit. Aceleași filme revin la intervale destul de regulate.
În schimb pe post de umplutură (sper, mă îndoiesc că sunt chiar urmărite) abundă filme indiene, turcești, chinezești etc.
Iar pentru tipul acesta de rumeguș cinefil nu merită să ating telecomanda.
Tristă. Era o bucățică de Românie la mine în casă, unde reveneam cu regularitate. Iarna trecută, în România fiind, am aflat cu stupoare că lumea nu se mai prea uită la televizor. Instituția motivându-și de fapt existența prin pensionarii neatinși de miracolul internetului și a unui grup restrâns (sper) subcultural, care trăiește intens dramele lui Guță, ori ale lui Leo de la Strehaia.
Televiziunea ar trebui să fie un mijloc de informare al maselor. O voce auzită în țară și lume… Nu poate fi subordonată unui segment minor. Sper din tot sufletul că e minor. Dar dacă vocea asta își pierde autenticitatea?… „Limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată”… Chiar o fi așa de „înfundată” că au acoperit-o alte graiuri mai „șucare”?
Tristă. De luna viitoare programele românești nu se vor mai auzi (deocamdată) în casa mea. Pentru că nu mai sunt românești. Nu îmi vorbesc despre „iarba verde de acasă,” ci încearcă să deformeze realitatea ce trăiește în sufletul meu și pe care o regăsesc cu drag de câte ori merg la Cluj și de câte ori vorbesc cu cei de acolo.
Televiziunea aduce știri dintr-o Românie – ghetto, rău famată, cu crime, corupție și mizerie, ori dimpotrivă cu familii care trăiesc în opulență, într-un fel de Los Angeles fake, din plastic, plantat în sufletul Bucureștiului de altă dată, cu stele hollywoodiene și sărbători adoptate gălăgios de la toate popoarele, celebrate mai ceva decât țările de tradiție.
Înțeleg conceptul modernismului lovinescian (preluat de la Tarde), care probabil se aplică aici, „civilizație prin imitație”. Dar parcă e prea mult. Prea e tot ghiveciul întregii lumi într-un singur loc.
Ori asta va fi fiind globalizarea și așa se aplică. Nu știu.
România din sufletul meu e autentică, tradițională, cu aromă de cozonac și liliac, cu colinde de iarnă la ferestre și oameni gospodari cu sufletul deschis. România mea e frumoasă și demnă. Eu de acolo vin. De pe dealul Feleacului, mândru și sub soare și sub lună. Și vara și iarna. Unde merele cresc mari, nu se prefac în portocale.
Tristă. Nu mai e nimic românesc în programele internaționale românești, așa că deocamdată renunț. Nu definitiv. Aștept să își revină.
Să fie o zi în care românii să vorbească despre români, românește.

Întrebări la fapt de seară

07 Monday Sep 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 29 Comments

thUKMP6HQQ

Cu drag, cu întârziere (scuze!) și cu greu, pentru că în unele întrebări mi-am prins urechile (recunosc) răspund și mulțumesc dragei Rusoaice:

» Îți place cine ești?
Am zile în care mă plac, dar și zile în care nu sunt tocmai pe aceeași lungime de undă cu mine și m-aș ocoli, dacă aș putea.
» Ce ar spune oamenii despre tine la înmormântarea ta?
Uuu-hu-hu ce lugubru… Depinde când s-ar întâmpla. Adică la ce vârstă. Cred că ar fi lucruri frumoase de spus.
» Ce regreți că n-ai făcut în viață?
Regret că nu am făcut „Arte plastice”. Iubesc pictura. A fost prima mea dragoste, dar…
» Care e cel mai înțelept lucru pe care l-ai auzit spus de cineva?
Suntem bombardați zilnic de „înțelepciuni”. Eu o am ca punct de referință pe bunica și ea are o colecție vastă, e înțelepciunea personificată, dacă stau să mă gândesc bine. Am să aleg „tot ce-i citov (sănătos) e frumos.”
» Ce lecții de viață ai învățat pe calea cea grea?
Că nu e bine să forțezi mâna destinului.
» Cât de des devin realitate cele mai negre temeri și îngrijorări ale tale?
Se întâmplă uneori. Nu foarte des din fericire, dar se întâmplă.
» Dacă ai mai avea un singur an de trăit, ce ai încerca să realizezi?
Wow… aș lupta din toate puterile și cu toată încrâncenarea să schimb anul în ani. Iubesc viața și m-aș zbate tare să o păstrez cât de mult se poate.
» Ți-e teamă să fii tu însăți în preajma altora?
Nu. Sunt eu însămi indiferent în preajma cui sunt, nu știu altfel.
» Pentru ce ești recunoscătoare?
E atât e lungă lista… Pentru tot ceea ce am și tot ceea ce sunt.
» Ai făcut ceva de care să fii mândră în ultima vreme?
Pun suflet în tot ce fac și îmi plac lucrurile bine făcute. Așa că sunt mândră în general de ceea ce iese din mâna și/sau sufletul meu. Răspunsul celor din jurul meu e măsura bucuriei/mândriei mele.
» Dacă ai știi că urmează să mori mâine, ce întrebări ți-ai pune?
Câte întrebări negre! Dacă nu aș avea nici o portiță să schimb acest lucru, cred că m-aș întreba cum să le fac celor dragi ușoară rămânerea.
» Dacă cele mai adânci temeri ale tale ar deveni realitate, cât ar conta în cinci ani de acum?
Nu trăiesc cu drobul de sare deasupra capului. Sunt un om pozitiv și nu am temeri, nu gândesc negativ. Adică așteptările mele sunt pozitive.
» Ai făcut acte de bunătate recent?
Mă străduiesc să fac bine cât pot. Iubesc oamenii și mi se pare firesc. În seara asta am udat grădina vecinei. Se pune? 🙂
» Cum te-ai descrie?
Eu, pe mine? Minunată. Bineînțeles. 🙂 A… și modestă. 🙂
» Urmezi sfaturile oamenilor?
Depinde. Dacă sunt convinsă că au dreptate, da.
» Te enervezi ușor?
Nu. Am o limită destul de largă, cred.
» Te consideri o persoană plăcută?
Eu nu. Dar părerea generală e că sunt o persoană plăcută. 🙂
» Îmbogățești viața altora?
Da. Nu dau detalii.
» Trăiești o viață plină de sens?
Da. Așa cred.
» Ce face o viață plină de sens?
Pasiunea pe care o pui în tot ceea ce faci, în relațiile cu ceilalți.
» Ți-ai da viața vreodată pentru a o salva pe a altcuiva?
Da. Pentru cei dragi mi-aș da-o, fără preget.
» Cât ai fi dispusă să sacrifici pentru cei săraci?
Cât de mult pot, chiar mai mult de atât. Vreau să văd oamenii fericiți, iar bunurile materiale sunt neesențiale.
» Dacă ai putea trăi o zi repetată la nesfârșit, ce ai alege să faci?
Toate lucrurile pe care le iubesc, alături de cei dragi. Și ziua să fie neapărat veselă.
» Crezi că ești importantă și demnă de atenție și iubire?
Da, sunt convinsă de asta.
» Ce te-ar face mai valoroasă? Ce crezi că ar trebui să fie diferit la tine?
Sunt multe lucruri care m-ar face mai valoroasă. Mereu avem ceva de îmbunătățit la noi înșine pe toate planurile. Poate că ar trebui să fiu mai puternică spiritual.
» Ce te doboară cel mai des?
Cred că dorul.
» Preferi să muncești mai puțin (și să faci lucrurile care-ți plac) și să ai mai puțini bani?
Îmi place să muncesc, dar ideal e să muncești ceea ce-ți place.
» Unde găsești pace?
În așa de multe locuri: scris, pictură, muzică, o carte bună… uneori o plimbare, o zonă unde e apă… pacea crește în multe locuri, doar să ai sufletul deschis.
» Care e cea mai importantă calitate pe care o cauți în ceilalți?
Curățenia sufletească.
» Care e visul tău cel mai drag în viață?
E foarte personal acest vis, așa că nu voi răspunde aici. Îmi cer scuze.
» Care e cea mai mare teamă a ta?
Nu știu. Sau mi-e teamă să o rostesc, s-o scriu…
» Cum ar fi diferită lumea dacă nu te-ai fi născut?
Ar fi destul de ternă pentru cei care mă îndrăgesc, pentru că aduc nuanțe și culori. Le colorez existența cu siguranță. Și nu totdeauna pastelat. 🙂
» Ce lecții de viață ți-ai dori să fi știut acum 10 ani?
Că părinții îmbătrânesc.
» Dacă ai putea să-ți spui un lucru ție, când erai mai tânără, care ar fi?
Să-ți asculți cu mare atenție propria intuiție.
» Dacă viața ta ar fi un film, care i-ar fi titlul?
Friends.
» Ce înseamnă succes pentru tine?
Împlinire sufletească împletită cu o carieră reușită.
» Dacă ai putea fi o persoană diferită, cine ai fi?
Nu știu. Aș alege bucățele din mai multe persoane dragi mie.
» Care a fost cea mai fericită zi din viața ta?
Nu știu. Sunt mai multe.
» La ce obiceiuri rele vrei să renunți?
Nu am obiceiuri rele. Cred.
» Știi limbajul dragostei partenerului tău?
Da.
» Știu oamenii pe care îi iubești cel mai mult că o faci?
Da, pentru că sunt caldă și le-o arăt constant.
» Ești mulțumită cu profunzimea relațiilor tale?
Oarecum. Cred că sunt iubită mai mult decât merit.
» Ce îți datorezi ție însăți?
Nimic. Le datorez multe celor dragi.
» Spui prea des „da” atunci când ar trebui să spui „nu”? De ce?
Nu. Când trebuie să spun „nu” o fac, dar dacă trebuie, aduc argumente care să explice negația, pentru a nu exista neclarități și mai ales pentru a nu răni.
» Ce lucru nou ai învățat ieri?
O nouă rețetă de prăjitură.
» Ce-ți place la tine?
Pozitivismul și buna dispoziție.
» Te consideri o persoană generoasă?
Da.
» Asculți cu adevărat când oamenii îți vorbesc?
Da. Îi ascult și le dau sfaturi potrivite cu situația.
» Care e principala schimbare pe care trebuie să o faci în viața ta anul acesta?
Nu știu. Mereu e loc de mai bine, dar nu am fixat o limită în timp.
» Câte ore pe săptămână petreci pe internet?
Nu foarte multe, pentru că mă solicită mult realul. În ultimele două săptămâni nu prea am trecut pe aici și nu am pățit nimic. Surprinzător. Mi-a lipsit ce e drept.
» Care sunt cele mai obișnuite gânduri negative ale tale? Sunt logice?
Sunt o persoană pozitivă nativ. Nu îmi impun acest lucru. Așa că nu am apăsări negre. Când sunt situații negative caut soluții și cred cu încăpățânare că se pot rezolva.
» Crezi că e prea târziu pentru a face anumite lucruri în viață? De ce?
Niciodată nu e prea târziu.
» Dacă ai putea fi cea mai influentă persoană de pe pământ, ce ai schimba?
Cred că aș schimba fundamental… totul.
» Cât de mult timp petreci cu familia și prietenii?
Mult mai puțin decât mi-aș dori.
» Îți este viața complicată de lucruri inutile?
Da. Sunt lucruri care complică existența în mod inutil. Dar e un balast care vine la pachet cu viața.
» Ce te stresează?
Multe și mărunte. De exemplu insuficiența timpului.
» Ce îți face viața mai ușoară?
Depinde de „departament”. În afară de lucrurile fizice care mă ajută să-mi economisesc timpul, cred că deschiderea spre comunicare cu ceilalți.
» Cât de des oferi fără a aștepta nimic în schimb?
Mereu. Îmi place mult să surprind. Iar reacția celui surprins este pentru mine cea mai mare bucurie.
» Care este cea mai mare provocare pentru tine?
Provocarea în sine. Îmi place jocul, noul. Nu rezist provocărilor.
» Ce regreți cel mai mult că nu ai spus cuiva?
Spun. Așa că nu am regretul de a ține vorbele nespuse.
» Când a fost ultima dată când ai încercat ceva nou?
Azi.
» Îți e teamă să-ți spui părerea?
Nu. Mi se pare firesc să îmi spun părerea, la fel de firesc cum e să o ascult și pe a altora.
» Te ții strâns de ceva pe care ar trebui să-l lași în urmă?
Da. Mă atașez de locuri, persoane, lucruri.
» Cât de des îți lași temerile să te țină pe loc?
Nu le las.
» Cât de des îți ceri scuze?
De câte ori e necesar.
» Care e greșeala pe care nu o vei repeta niciodată?
Dacă am conștientizat o greșeală, cu siguranță nu o voi repeta, indiferent care este.
» Ce e mai rău, să eșuezi sau să nu încerci?
Să nu încerci. Dacă încerci ai 50% șanse să câștigi, 50% șanse să pierzi. Dacă nu încerci e 100% eșec.
» Dacă ai putea să alegi să nu mai ai provocări și obstacole în viață, ai face-o?
Nu aș face-o. Cred că suntem ceea ce suntem chiar datorită luptei cu provocările și obstacolele din cale. Ne modelează, tonifică, revigorează. Sufletește și trupește.
» Cât de des te duci la culcare simțindu-te nervoasă?
Nervoasă niciodată, poate tristă…
» Ar fi greșit să furi pentru a hrăni un copil flămând?
Nimic nu ar fi greșit din ceea ce ai face pentru un copil.
» Dacă ai acorda mai multă atenție lucrurilor triste din lumea asta, te-ai simți mai responsabilă față de ele?
Nu cred.
» Dacă învățăm din eșecuri, de ce e atât de rău să eșuezi?
Eșecul trebuie să ne călească pentru a deveni învingători, nu să fie o politică de viață.
» De ce apreciem mai mult persoanele, atunci când le pierdem?
E uman. E firesc să apreciezi mai mult ceea ce nu poți să ai. Iarba din curtea vecinului e totdeauna mai verde.
» La ce ai renunțat?
Am și aici o listă (dureroasă). Dar dacă ar fi să aleg a doua oară aș face la fel.
» Câți oameni iubești cu adevărat, și ce faci pentru ei?
Nu știu exact numărul. Fac tot ce pot pentru ei. Nu cât ar merita, din păcate.
» Pui destule întrebări, sau te mulțumești cu ce știi?
Da. Pun întrebări.
» Ce făceai când ai pierdut ultima dată noțiunea timpului?
Întotdeauna când fac ceva plăcut pierd noțiunea timpului. Vorbeam cu o persoană specială.
» Crezi că ai fi fericită dacă n-ar trebui să muncești vreodată?
Aici trebuie definit conceptul de muncă. Cred că tot timpul muncim. Uneori nu suntem retribuiți pentru munca noastră, dar asta nu înseamnă că suntem pasivi.
» Cât de bătrână ai fi dacă n-ai ști ce vârstă ai și n-ai avea o oglindă?
Cu siguranță m-aș plasa undeva în adolescență.
» Dacă ai putea cere o dorință, care ar fi?
Să am un buton de undo, sau de întoarcere în timp.
» Care sunt lucrurile fără de care nu poți trăi?
Carte, șevalet, tabletă, telefon… multe.
» Ce îți place să faci în mod constant?
Am multe pasiuni: să scriu, să comunic, să pictez, să citesc… etc
» Când ai râs ultima dată atât de puternic încât să te doară sternul?
Azi.

Ţiganii trec, eu tot aştept… by Potecuța

21 Friday Aug 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 22 Comments

Ţiganii trec, eu tot aştept….

Am nevoie de zâmbet!

20 Thursday Aug 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam, File de jurnal

≈ 51 Comments

zâmbet1

Uneori. Ieri de exemplu. Am vorbit cu cineva și conversația a fost știrbă, pentru că domnia sa, domnul zâmbet nu se putea lipi pe hârtie. Fiecare mesaj pleca fără punct și virgulă. Conversația nu se putea finaliza. Dintr-un gest reflex, necontrolat, mingea zbura dintr-un teren în altul, deși fiecare dintre noi era în căutarea punctului. Un scârțâit afon ciuntea cumva ultima jumătate de e-mail. Mesajele plecau neîntregi și se întorceau la fel, șchiopătând obosite, nefinisate. Nu era ton, nu era zâmbet și zgura ieșea printre litere. Încercarea de conversație și cuvintele se strecurau greu, aride, uitând să ducă mesajul complet la destinație. Un zâmbet ar fi rezolvat problema. Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Un zâmbet face cât o conversație. Și uneori e mai plin de miez. Atunci taci vorbele, le zâmbești doar. E mai simplu, mai corect, mai deslușibil.

Zâmbetul, monedă de schimb ieftină și neprețuită te scoate din multe. Odată era să iau amendă, dar domnul zâmbet și-a făcut datoria. Nu v-am spus? Mergeam la bibliotecă de acasă și totdeauna o luam în dreapta. Era un drum bătut, știut pe de rost. Doar că o dată, venind din direcția opusă, am luat-o la stânga. Riro-riro poliția după mine. Ooops! Polițistul m-a întrebat politicos de ce am luat-o pe sens interzis, iar eu cu toată sinceritatea i-am spus că nu am văzut semnul. Jur că nu-l văzusem. Și m-a iertat „doar de data asta”. Semnul era, cât Casa Poporului și scria mare să vadă și ultima blondă de pe planetă, că între orele 67uy-yhi98 stânga e INTERZIS…

Dacă se întâmplă să gafez, ori să zic ceva mai nedigerabil, lipesc un zâmbet și cuvintele pică pe moale.

Altă dată, am dus înapoi la magazin un obiect care, în mod normal nu se returnează și pierdusem și bonul. Iar la Customer service era o creatură dură, un fel de bau-bau sec (cred că era de genul feminin). Dar zâmbetul și-a făcut datoria. I-a șters nu-ul din dotare și mi-a spus la fel ca polițistul, adică „doar de data asta…”

Sigur, zâmbetul nu trebuie exagerat. Nu e uniformă. O hă-hă-iala continuă, sau un zâmbet-clown lipit pe bot nu vor avea efect. Trebuie dozat și folosit ca un ingredient miracol, fix acolo unde trebuie.

Ieri am avut nevoie disperată de unul. Nu de emoticon, ci de căldura lui de soare. Pentru că printre cuvinte știrbe, am observat o pată mică de sânge, demn ascunsă de cel cu care vorbeam.

Scriu. Am zis că scriu, deci scriu.

16 Sunday Aug 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 37 Comments

creative-writing-prompts-list[1]

Azi m-am trezit conștiincioasă, hotărâtă să scriu. Mi-am deschis un draft… apoi am răspuns la niște comentarii… M-am întors la draft… Am amânat puțin. Am ieșit să ud grădina cu gândul că vine ea muza inspirata, că de zis am. Clar am ceva de zis. Tot timpul am ceva de zis. Dar ce?
Am udat grădina și m-am întors la draft. Hmmm… Nimic.
M-am gândit că ar trebui să ies un pic la jogging. Mai târziu o să fie prea cald și am timp să scriu atunci. Dar scriu. Dac-am zis că scriu, scriu. Cu siguranță azi scriu. Nu știu ce, dar știu că scriu. (și am promis, deci…)
Aer curat, dimineață, ora opt. De undeva vine miros de pâine de casă. Gospodina tradițională face pâine. Culorile străzii se topesc deja în toamnă. Unele frunze mor prematur…
Mi-am amintit de o întrebare lepșească la care nu am putut răspunde: care este anotimpul tău preferat și am înțeles de ce. Anotimpurile sunt culori. Nu ai cum să alegi, că ai desperechea paleta.
Primăvara- fresh, toate se nasc deodată, în aceeași secundă, încondeind gingașe desene chinezești delicate.
Vara – amestec sofisticat, nuanțe de-albastru topite la soare: de cer și de val, de curcubeu spart în argint nisipos…
Toamna e diferit. Culoarea se maturizează. Explodează-n stridențe sănătoase, cu personalitate și ton profund… E atât de puternică muzica ei… dă pe dinafară în parfum.
Iarna te lasă fără cuvinte… dantela diafană a fulgilor de nea… răceala distinsă, curată, care prin contrast accentuează căldura din fața șemineului, din inimă și brațe iubinde….
Clar. E o logică în nehotărârea mea. Cum să alegi o parte, când tu vrei întregul?
În fața unei case doi pui chinezi mi-au întrerupt logoreea gândurilor. Mici și grăsuți. Unul galben, iar celălalt portocaliu. Râdeau fericiți, gâlgâiți și îndesați, cu fețe de lună plină. Cel mic a zis „Hi!” în direcția mea. M-am prins că nu cu mine vorbește, dar am intrat în joc. „Hi!” și-am râs. Au chicotit amândoi, și mai gâlgâiți, în pijămăluțe vesele de pui de Paști. Cel mare mi-a explicat peltic, haios că ei vorbesc cu „tata”, care tocmai cobora din mașină, în spatele meu. „Da, dar eu vreau să vorbesc cu voi”. S-a uitat rușinat în pământ, legănându-se rotund și descumpănit. Problemă de om mare. Cum să procedeze?
Mi-a rămas râsul pe buze și pe obraji. Am ajuns acasă. Am dat cu ochii de draft.
Să scriu. Ce să scriu? Ce-o ieși.
De fiecare dată când am citit postări cu miorlăială de Miorlăici pe genul vreau să scriu, dar nu am ce m-a luat șifoneala. Păi nu scrie dacă n-ai. Punct.
Da. Dar uite că se ia. M-a luat și pe mine.
Nah! Vreau să scriu. Ce?
E vară și e-un pic de august și-un pic de duminică. Și eu încă mă gândesc să spun ceva interesant. Mai e treaz cineva???

Sezon de întrebări, sau conjugarea verbului „A lepșui”

15 Saturday Aug 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 25 Comments

Noi provocări, noi întrebări. Am lepșuit aici și aici. Mulțumirile pentru noua provocare se îndreaptă spre Irina, Piratul Cinefil și Mihai.

Întrebările Irinei
Dacă maine ai avea o super-putere, care ar fi aceea și de ce?
Ar fi puterea de a vindeca. Măcar o boală. Una foarte urâtă. Aș șterge-o de pe listele durerii.
Care este cel mai frumos loc în care ai fost vreodată? Am fost în multe locuri frumoase, iubesc să călătoresc. Și aproape de fiecare dată spun că aici e cel mai frumos și plănuiesc să revin. Lumea e atât de variată, de exotică, de colorată și de interesantă… Pentru o perioadă a fost Venice Beach, California. De-o parte oceanul, iar în spate o mică Veneție cu canale, bărci și vegetație fantastică.
Ce reprezintă blogul tău pentru tine? Blogul e foaia de hârtie virtuală, dar și scena deschisă spre voi. Emoția de-a fi citită, cunoscută, descoperită de alți ochi, care-ți răsucesc și întorc pe toate fețele literele și virgulele. Și firește, bucuria că se întâmplă, când se întâmplă.
Spui mereu ceea ce gândești?
Celor foarte apropiați, da. Cu riscul de a-i supăra, uneori. Sigur că într-o formă digerabilă. În rest sunt diplomată, conștientă fiind că nu am cum să schimb nici lumea, nici orașul și nici măcar strada pe care locuiesc. Din păcate sunt excepții de la regulă ca aici, când gura o ia pe dinainte. (nu foarte des)
Crezi că ar fi util un buton de „Undo” în viața reală? Cu siguranță mi-ar place să am unul.
Pe ce criterii îți alegi prietenii? După zicala: cine se aseamănă se adună. Îmi plac oamenii de calitate, profunzi, dar pozitivi în același timp. Cei negativiști și superficiali cad testul din prima.
Care este lucrul de care ești cel mai mândru? Grea întrebare. Nu știu dacă există ceva atât de extraordinar făcut de mine, ca să iasă în evidență. Chestii mărunte de om obișnuit.
Care e cel mai frumos vis de noapte pe care l-ai avut? Nu-mi amintesc. Nu prea visez, decât dacă mă frământă ceva. Atunci duc cu mine în vis problema. Și uneori o rezolv. 😀
Când ai făcut ultima dată un gest spontan și care a fost acela? Azi dimineață am povestit cu o veveriță speriată. 🙂 Nu știu. Sunt spontană în general. Nu prea mă găsești unde m-ai lăsat.
Cum ți-ar plăcea să fii peste 10 ani?  Aș fi mulțumită ca în viața personală să nu se schimbe prea multe. Dar mi-ar place să scriu mai mult, mai bine…
Care e cel mai frumos lucru pe care l-a făcut cineva pentru tine sau care te-a impresionat cel mai mult?  Am oameni speciali în viața mea, cu adevărat speciali, așa că mi se întâmplă des să fiu surprinsă plăcut. Să spunem că m-a surprins cadoul pe care l-a cumpărat El de ziua lui: o excursie pentru noi într-un loc de basm. Am aflat de surpriză cât să apuc să-mi fac bagajele.

Întrebările Piratului Cinefil.
Unde îți cauți filmul de vizionare? pe Net
Care e cel mai bun film pe anul 2015? Încă nu l-am văzut, așa că mă refer la  2014: Whiplash.
Super-eroul preferat. Black widow.
Un film necunoscut pe care l-ai descoperit parcă de nicăieri: Eat, Pray, Love.
Care ar fi sfatul de film pentru o recenzie bună: O părere avizată.
Ultimul film văzut la cinema: Inside Out.
Ce personaj ai vrea să întâlnești din lumea filmului: multe. Cred că pe fiecare personaj îndrăgit.
Părerea despre cinematografia autohtonă: cred că e pe drumul bun.
Ce cauți la un film? Substanță.
Care e filmul la care te gândești chiar acum? The lovely bones.

Întrebările lui Mihai:
Care este culoarea ta preferată? Albastru.
Există o culoare care să-ți creeze emoții pozitive? Combinațiile de culori, sau de nuanțe îmi creează emoții pozitive, în reacție chimică cu starea mea sufletească.
Există o culoare pe care să nu o suporți? Iubesc toate culorile când desenez. Dar vestimentar nu aleg din prima roz și vișiniu.
Există o culoare care nu-ți spune nimic? Toate culorile îmi vorbesc, pe rând sau deodată. Eu și culorile ne înțelegem bine.
Care este culoarea care-ți dă energie? E mai complicat. Culoarea în sine îmi dă energie, prin întreaga ei paletă. Uit de timp și spațiu când am o pânză și culori la îndemână. Sau numai culori. Chiar și în bucătărie.
Dacă ai fi o floare, ce culoare ai fi? Trandafir galben, sau cactus.
Dacă ar fi să asociezi trei culori unei melodii preferate…
Florin Chilian – Zece: albastru, argintiu și verde.
Cât de mult te influențează culorile în mediu în care lucrezi? Culorile mă influențează în fiecare secundă. Am nevoie să se pieptene armonios în jurul meu.
Care sunt culorile pe care le cauți atunci când îți alegi un tablou? Nu caut culoare, ci chimie. Dacă e dragoste la prima vedere, înseamnă că e ceea ce caut.
O întrebare la care ai vrea să răspunzi. O auto-întrebare. Nu-mi vine niciuna.
Week-end plăcut! 🙂

Lepșuială târzie, scuze și ciocolată!!!

13 Thursday Aug 2015

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 64 Comments

ERW4-t[1]

Primul joc cu leapșa a fost  aici. Vă mulțumesc mult my T și Pisica Neagră pentru noua provocare. Urmând protocolul jocului voi răspunde întrebărilor voastre, restul cerințelor fiind punctate la prima încercare:

Primul set, întrebările lui T.

  • Există “just friends” între un El și o Ea? Nu, cu excepții de la regulă: când unul dintre ei este gay, ori când sunt deosebiri extreme între cei doi (nu detaliez că-i mult de zis). În general, într-o prietenie dintre un El și o Ea, cel puțin unul dorește să escaladeze statutul respectiv.
  • Cât durează iubirea – îndrăgostirea? Iubirea și îndrăgostirea nu sunt sinonime. Îndrăgostirea este momentul de explozie, focul de artificii, pe când iubirea e trăinicie, e sentimentul profund construit, cărămidă cu cărămidă. Sigur că se poate ca la baza iubirii să stea îndrăgostirea (așa ar fi ideal) dar nu e necesar. Poate izvorî din punctul 1, adică din prietenie. Îndrăgostirea e foc. Arde. Consumă și se stinge. Are limite și durată în timp. Iubirea nu. Iubirea autentică ține o viață. Îndrăgostirea e fericire totală, pe când iubirea e liniște și împlinire.
  • Cât de des te minți? Cred că nu prea des, dar mi se întâmplă. Mă străduiesc să nu… dar uneori mă amăgesc cu bună știință și atunci proiectez în mâine…
  • Crezi în minciuna pentru binele celui pe care-l minți? Nu. Nu cred că minciuna ajută. Doar dacă ai 5 ani și nu vrei să mănânci. 😀
  • Încerci sa impresionezi? Încerc să fac impresie bună și nu mă supăr dacă se întâmplă să impresionez. 😀
  • Cât de importanți sunt banii? Nu sunt materialistă, dar nu le neg importanța. Sunt eu cu capul în nori, dar apreciez un mediu confortabil. Și îmi plac „nește chestii” pe lumea asta… Nu mă văd torcând poezie cu o singură pereche de pantofi în dulap. Mai degrabă desculță, pe o insulă pustie…
  • Cum și in ce măsură te pot influența părerile celorlalți? Dacă sunt argumentate mă pot influența. Sunt flexibilă și deschisă la opiniile celorlalți. Nu merg pe principiul că dreptatea e doar în buzunarul meu. Dar nu îmi schimb părerea pe motiv „because I said so”.
  • Ți-ai făcut un plan pe care îl urmezi sau trăiești clipa si aștepți să vezi ce va urma? Îmi fac planuri și liste de priorități. Dar nu sunt bătute-n cuie. Dacă intervine ceva care le poate optimiza… De ce nu? Însă trăiesc clipa, mă bucur de moment, gândind în același timp consecințele. Nu mă arunc cu ochii închiși înainte că, fie ce-o fi.
  • Ce riști dacă te temi sa-ți asumi riscuri? Riști să nu-ți trăiești viața. Cred că fără să riști nu câștigi.
  • Ce înseamnă dependența emoțională? În termeni populari ar fi când nu mai poți după cineva. 😀
  • Unde/cum îți gasești liniștea? Scrisul și pictura mă duc cu siguranță pe o planetă numai a mea, unde e doar liniște și pace.

Setul al doilea de la Pisica Neagră:

1. Ultima carte citită. Cum fu?
„Femeia cu șapte pălării” scrisă de Otilia Țigănaș – o surpriză plăcută, venită de la un om minunat din toate punctele de vedere. O să scriu în curând câteva vorbe referitor la această carte.

2. Citatul preferat. (Asta chiar îmi place.) Nu am unul. Îmi plac multe, pentru că ne regăsim în majoritatea. Poate „Dacă dragoste nu e, nimic nu e…” cuvintele lui Preda, preluate din Biblie.

3. De ce blog? De cât timp?
Blog pentru că scriu. Blog în loc de hârtie. De un an. Ieri a fost aniversarea mea.( Vezi că ți-am păstrat o felie de tort :D).
4. Locul preferat din univers. Am mai multe: Clujul, Toronto și-mi place mult L. A. Uf! Dar nici nu mă pot limita la trei. Am o listă mai lungă.

5. Care este ultima publicație pe care ai cumpărat-o (revistă, ziar)? Când?
Nu-mi amintesc. Nu cumpăr ziare sau reviste.

6. Ce site urmărești constant? Netflix, You Tube…

7. Preferi să te uiți la un film sau optezi pentru un serial? (Ultimul film vizionat vs. serial preferat)
Amândouă. Serial, hmmm. Să zicem Orange is the new black, versus Birdman.
8. Mai ții minte care a fost primul tău id de mess? :))) Nu.

9. Trei însușiri ale blogului ideal. (În viziunea voastră)
Să aibă sare și piper. Să fie corect scris. Să îmi pună mintea la lucru.

10. Produsul cosmetic preferat. 😀
Asta e greu, sunt la egalitate.

11. Câine sau pisică? Câine.
Zi/seară frumoasă! 🙂

← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (105)
  • Amalgam (225)
  • Ana (56)
  • Asia (2)
  • Întâmplate sau nu… (56)
  • Bucăți de gând (139)
  • Catchy (15)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (23)
  • Din bucătăria mea (21)
  • File de jurnal (191)
  • Fluturi și alte frunze… (46)
  • Geografie subiectivă… (121)
  • Imagini… (44)
  • Lume color (13)
  • Observatorul (9)
  • pași (34)
  • Promisiuni (9)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (40)
  • UZP (3)

Arhive

Recent Posts

  • nimicuri
  • Azi
  • citește-mă!
  • drumuri
  • leac

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,220 other subscribers

Authors

  • sweet & salty's avatar

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Asia
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Asia
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Subscribe Subscribed
    Sweet & Salty
    Join 1,220 other subscribers

    Have a WordPress.com account? Log in now.

  • Sweet & Salty
    View site in Reader
    Manage subscriptionsSign upLog in
    Report this content
    Collapse this bar
Loading Comments...