„Computers are incredibly fast, accurate and stupid;
humans are incredibly slow, inaccurate and brilliant;
together they are powerful beyond imagination.” (Albert Einstein)

Parte din viața noastră, la serviciu și acasă, folosit în muncă, divertisment, ori socializare, de cei pricepuți, sau mai puțin pricepuți, indiferent că e blamat, ori lăudat, computerul este miracolul tehnologiei moderne. Ritmul alert al secolului în care trăim ar putea fi măsurat în scurgerea bit-ului de pe internet.
***
Făcând video-editare îmi petrec foarte mult timp în fața PC-ului, de aceea performanța echipamentului de lucru este factor esențial în munca mea.
Și, dacă în majoritatea cazurilor tehnologia IT e prietena cea mai bună, făcând posibile performanțe, care păreau SF înainte de era computerului, sunt și situații când ne poate duce la exasperare, anulând, ori zădărnicind anumite proiecte, fie datorită vreunei defecțiuni tehnice a sistemului, fie clasicei erori umane, căci „errare humanum est…” după cum adevărat grăit-au strămoșii noștri latini.

Când lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori ce faci? Te gândești imediat la soluția: Sună un prieten. Așa a procedat zilele trecute Andra extrem de agitată, încercând să găsească cu mine soluția:
– Alo, buna Mara, sunt disperată! Îmi vine să urlu. Dacă m-ai vedea… în curând scot fum și flăcări ….
– Ce s-a întâmplat?
– Am probleme mari cu PC-ul. Am de făcut o prezentare și exact acum s-a hotărât să-mi facă figuri. Nu c-ar fi fost înainte Speedy Gonzales… dar acum nu merge decât dacă-l plimb. Tu știi cum sunt eu: mă bag la multe și-mi ies la mare artă, dar la tehnică sunt… pastă. Nu am crescut ca voi, cu computerul în fața nasului. Lucrez cu el de nevoie, că asta-i lumea în care trăim, dar dacă nu merge, îmi vine să-l arunc pe geam și gata. Nu e chimie între noi. Nu-l pricep, nu mă pricepe… Mă exasperează cât de încet se mișcă. Parcă ar avea două viteze: încet și deloc.
– Da, știu cum e… Am avut și eu o problemă care mi-a pus nervii în pioneze. Aveam de făcut un video și, ca să fac renderizarea (rendering), PC-ul meu avea nevoie de șaptezeci și două de ore. Șaptezeci și două de ore de râșnit… Îți dai seama?
În intervalul acesta s-a blocat de câteva ori și a trebuit să o iau de la capăt de fiecare dată. Cu greu am terminat video-ul, în mai mult de o săptămână.
Știi cum am fost? Supărată e puțin spus. Dormeam noaptea iepurește, că-mi pândeam PC-ul să nu se blocheze … Oh!!! Stress, nervi și disperare… am muncit enorm și nu am reușit să respect data limită de predare. A fost cât pe ce să-mi pierd clientul respectiv.
Atunci am zis: „Gata! Îmi iau un computer mai performant!” Și am vorbit cu un prieten bun, specialist IT, care mi-a dat o idee excelentă: un computer “custom made.”
Am fost tentată la început să-mi fac doar un upgrade, să adaug un SSD HyperX la computer.
– Mara, tu ai luat-o pe arătură, vorbești chineza! Ce-i aia SSD?
– SSD-solid state drive, este cea mai tare găselniță din ultima perioadă în materie de computere. E un component de memorie. Cel mai în trend la ora asta și, prin calitățile lui vine să înlocuiască tipurile convenționale de memorie care s-au folosit până acum în computere. E mult mai rapid decât un hard disk normal. Practic ai acces instantaneu la informație. Fișierele se pot accesa  mult mai rapid. Mai pe înțeles, dacă ai sistem de operare pe SSD, e ca și cum ai aprinde focul la șemineul pe gaz, în loc să faci focul cu lemne. Înțelegi?  Crește și viteza de pornire a calculatorului, de asemenea și durata de utilizare a bateriei, pentru că e mai redus consumul de energie.
– Da, Mara, îmi place cum sună.
– Te cred. E și mult mai rezistent la șocuri, comparativ cu un disc normal. Asta datorita faptului ca SSD nu are componente mobile, spre deosebire de hard discurile normale, la care, dacă nu te porți cu ele ca și cu ouăle, imediat sare o biluță, sensi-biluță și te lasă dezbrăcat (adică ți-ai pierdut toată informația de pe el). Știi că așa am pierdut eu o grămadă de poze și documente anul trecut. L-am scăpat jos și… La revedere! Documente și video-uri au dispărut ca și cum nici n-ar fi fost. O parte-mi erau dublate, dar pe unele nu le-am mai putut recupera.
– Da. Îmi amintesc ce supărată ai fost. Și eu am pățit asta, fără să-i fac nimic. Pur și simplu Hard Drive-ul meu a murit. De unul singur. Cauze naturale. 😀
– În afară de asta, SSD urile sunt mult mai fiabile, de aceea și firmele își pot permite să ofere garanții de cinci ani, comparativ cu un an la discurile normale.
Un studiu făcut de o reputată revistă din domeniul IT arată că cel mai spectaculos salt al vitezei la un computer upgrade îl oferă trecerea de la hard disk la SSD, mult mai mare decât îmbunătățirea procesorului, sau RAM-ului.
– Mara, iar vorbești în chineză: RAM, TAM, DAM… N-AM înțeles eu tot, dar m-ai luminat un pic. Și? Ce-ai făcut până la urmă?
– M-a tentat foarte tare oferta de a face un simplu upgrade cu un SSD, dar cum computerul meu pârâia din toate încheieturile, m-am hotărât să iau decizii drastice. Așa că mi-am îndreptat atenția spre un  Magazin online. Oferta lor de a asambla pe gratis computerul, cu condiția  de a lua de la ei componentele, mi-a întărit decizia să cumpăr un sistem nou. Aici e paradisul celor care-și caută computere, sau piese pentru ele. Dacă te pasionează latura asta, odată ajuns pe site-ul lor, poți să spui “a dream come true”. În plus poți să te documentezi. Există un canal de Youtube și un forum, unde poți găsi foarte multe informații utile.
În fine, am studiat toate componentele,  pentru construirea unui computer cât mai bun, dar bineînțeles că cel mai mult am analizat Oferte SSD. Nu a fost ușor, pentru că au mare varietate de produse, însă când am descoperit promoții SSD Kingston, am iești din impas. Asta a fost “No brainer”. 🙂
În fine, una peste alta, am găsit la un buget rezonabil PC-ul pe care mi l-am dorit. De fapt, pot să spun că-mi întrece așteptările: un video precum cel de care-ți spuneam, la care computerul vechi a lucrat mult mai mult de șaptezeci și două de ore, cât ar fi fost prevăzut (și nu vreau să-mi amintesc de nervii mei întinși la maxim, de rateuri și reluări) este rezolvat în trei ore de noul PC. Îți dai seama? Fă diferența!
Sfatul meu e să îți faci cât mai repede un upgrade la computerul tău. Ce zici?
– Da, Mara. Este ceea ce voi face. Altfel mă tem că într-o zi voi pune computerul în oala de ciorbă, să-l fierb și eu, nu doar el pe mine.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2016.

Regula 1. Șeful are întotdeauna dreptate.
Regula 2. Când șeful nu are dreptate, se aplică regula 1.
***
Boss Lady – femeie frumoasă, domnișoară, cincizeci de ani, hotărâtă, dedicată total carierei, perfecționistă până-n măduva oaselor. Dură și tăioasă ca oțelul cu angajații.
Eu – mâna ei dreaptă.
Ea – sursa firelor mele de păr alb. Mă freacă… ca pe maioneză. Douăzeci și patru din două zeci și patru de ore am telefonul deschis pentru ea: lege nescrisă în fișa postului meu. Așa funcționează.
Am momente în care o urăsc. Dese. Și momente în care o înțeleg. Rare.
Dar, în ciuda intemperiilor dintre noi o admir. Și încă ceva. Sunt singurul om care o poate îndupleca uneori să-și schimbe opinia. Și nu e ușor. De aceea majoritatea persoanelor discută cu ea… prin mine.
De ce nu îmi schimb jobul? Pentru că iubesc ceea ce fac și îmi iese excelent. Îmi plac oamenii, sunt rapidă și eficientă. Sigur, e și motivația financiară, pentru că Boss Lady, în secret, îmi recunoaște calitățile. În mare secret. Nu mă laudă niciodată.

Lucrez într-o companie multinațională de cosmetice. Un nume de top, un brand de mare succes, care, cu siguranță se află în trusa fiecărei femei frumoase, care se respectă. Filiala de la București se numără printre cele mai bine cotate, concurând cu succes cu celelalte filiale din marile orașe ale lumii.

Anul acesta firma noastră, (adică șefa mea, adică eu, pentru că mă ocup de Protocol) a organizat simpozionul de marketing la noi acasă, la București. A fost agitație maximă, nervi întinși la superlativ, scântei și nebunie, dar până la urmă a ieșit perfect.
Nu bine, nu mulțumitor ci perfect, pentru că noi nu avem altă unitate de măsură.
Sigur că în culisele acestei perfecțiuni a fost, pe lângă  multe ore de muncă ale întregii echipe și ingredientul principal: calitatea.

Primul pas a fost să mă gândesc la locul de desfășurare al evenimentului de afaceri și la cazarea invitaților, așa că am luat legătura imediat cu  Golden Tulip Times,  pentru a stabili cu ei toate detaliile. Știam că e locul potrivit pentru noi, că standardele lor vor mulțumi pretențiile partenerilor noștri, veniți din peste zece țări ale lumii, dar și pe exigenta mea șefă.
Al doilea pas a fost să discut cu ea, având temele făcute, pentru că alegerile mele trebuie să-i fie detaliat justificate. Întotdeauna.
– De ce acest hotel?
– Din mai multe motive: este un hotel cu patru stele, foarte bine meritate, crede-mă.
– De ce spui asta?
– E o clădire frumoasă, modernă, inteligent construită, cu o arhitectură deosebită. Beneficiază de o locație excelentă, fiind plasată aproape de Centrul istoric și, practic, de toate atracțiile orașului. Iar partenerii, cu siguranță vor fi curioși să cunoască „micul nostru Paris”. Camerele sunt spațioase, elegante și confortabile, dotate cu toate facilitățile necesare, serviciul ireproșabil, iar despre profesionalismul angajaților nu mai vorbesc…
– Ai făcut rezervările?
– Da. Am rezervat camere de tip: Superior Room one Queen Bed și Superior Room one King Bed.
– Unde vor lua masa?
– La restaurantul hotelului, Good Old Times aflat la mezanin. Și la capitolul acesta le-am dat notă maximă. Meniul este rafinat, pregătit de bucătari talentați, cu experiență bogată atât în arta culinară românească, cât și în cea internațională.
– Știi că vor fi și vegetarieni.
– Bineînțeles. Am discutat deja cu chef-ul restaurantului. În meniul lor există câteva variante, dar au mai adăugat, special pentru noi încă două: una cu avocado și fistic, iar cealaltă pe bază de quinoa și ardei copți.
– Mda… Cum arată restaurantul?
– Modern, minimalist, spațios… primitor, sofisticat și foarte contemporan. Very welcoming –  am spus, încercând o mică glumă, care am văzut că a prins, din sclipirea ghidușă a ochilor. Pentru că Boss Lady zâmbește puțin înspre deloc –  De fapt întreg hotelul este decorat în același stil. Totul rimează în note de confort și eleganță. Nu puteam găsi o gazdă mai bună musafirilor noștri.

A! Propun să organizăm o cină cu specific românesc, în a doua seară, „mâncare pentru suflet” cum o numesc cei de la restaurant. Ce zici?
– Mda. E o idee… (în traducere liberă înseamnă da)
– De asemenea ar fi bine să avem în prima după-masă un cocktail party în Skyline Club. E la etajul zece al hotelului și datorită domului de sticlă  oferă o priveliște de vis a orașului. E un prilej bun de socializare și de „încălzire” a atmosferei înainte de simpozion
– Am stabilit cazarea și masa. Treci mai departe!
– Simpozionul va avea loc în Centrul de Conferințe Up@9. Întreg etajul nouă este dedicat acestui gen de activități. Dintre cele trei săli de conferințe, toate impecabil echipate cu aparatură de ultimă generație, m-am oprit la Panorama. M-a influențat e drept și perspectivă panoramică  spre Casa Parlamentului. E greu să alegi pentru că toate sunt spațioase, au din belșug lumină naturală. Dar parcă e cea mai potrivită… Ce zici?
Și i-am arătat pe laptop, fotografii cu toate cele trei săli: Panorama, Ronda și Belvedere. A privit imaginile în tăcere, fără să schițeze nici un gest, fără să-și schimbe mimica feței. Am știut că pot să trec mai departe și că a aprobat alegerea mea. Da. Cu Boss Lady trebuie să fii expert în limbajul non verbal.

– În timpul simpozionului m-am gândit să  punem la dispoziția partenerilor un bufet, cu gustări, fructe, băuturi calde și reci. Am stabilit deja acest lucru cu cei de la restaurant.
– Ok. La treabă! Hai! Rezultate! Vorba lungă-i sărăcia omului.
M-am retras mulțumită că primul hop l-am trecut cu brio. În rest, aveam toată încrederea în profesionalismul celor de la Golden Tulip Times. Așa a fost. Toate au decurs ceas, simpozionul a fost un succes. Musafirii noștri s-au simțit minunat și s-au îndrăgostit de ospitalitatea românilor. Au plecat, dorindu-și să revină și cu alte prilejuri, mai puțin oficiale, însă cu siguranță la aceeași gazdă minunată, adică la hotel Golden Tulip Times.

La final… șoc, șoc, șoc. Discutam încă cu managerul general al hotelului, când am văzut că mă apelează Boss Lady. M-am  executat, ca de obicei și m-am dus să o întâlnesc la parter, în moderna cafenea a hotelului, la Café Times. Unde… Nu văd bine?? Nu aud bine??
Lady Boss era așezată la o masă, cu două cocktailuri colorate în față și cafea… Zâmbește??  „O fi bolnavă??” m-am gândit.
Comandase cafea și pentru mine dar, văzându-mi expresia siderată, a crezut că poate nu beau cafea și m-a asigurat că voi găsi  ceva pe gustul meu, cafeneaua având o selecție generoasă de gustări și băuturi.
– De când lucrăm împreună? – m-a întrebat.
– De aproape treisprezece  ani.
– Ne-au trebuit aproape treisprezece ani ca să bem o cafea amândouă – a spus zâmbind. Am făcut multe împreună…
”Wow! am gândit – asta e aproape o laudă”. Nu credeam că știe să folosească pronumele personal la persoana I plural. Eram atât de obișnuită cu eu-eu-eu-rile din propozițiile ei…
– Trebuie să ne asigurăm – a continuat – că nu vor mai trece încă treisprezece, până vom bea altă cafea împreună  – a spus zâmbind și a comandat două deserturi delicioase.

M-am relaxat și eu. Am vorbit ca două prietene, cu mulțumirea aceea sufletească a unui lucru bine făcut și finalizat. Trăgând concluziile, am recunoscut aportul mare al gazdei noastre la reușita evenimentului de afaceri care tocmai se încheiase. Zâmbind în sinea mea mi-am zis:
„E vremea lalelelor de aur, e bine…”

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2016.

Ca tot omul așezat la casa lui mai dau de greu. Și atunci apelez la nașu’ Gicu, om trecut prin viață și mare gospodar:
-Nașule, am o mare problemă, tare-s necăjit, oare mă poți ajuta?
-Spune finule, sunt numai urechi, care-i necazul?
-Știi cum se zice că e bine să ai o femeie hot si o mașina cool. Ei bine, mulți pot spune despre mine că sunt norocos, tu știi că le am pe amândouă. Până aici totul-i bine și frumos…
Ieri mergeam cu nevastă-mea la plimbare cu mașina, să ne mai destindem și noi. La un moment dat o apucă pe femeia mea toate căldurile și zice:
„Fane, fă ceva că nu mai pot!” Eu, încerc să o răcoresc și… sufletu’. Nu merge si gata! Îmi zic „cred că m-a lăsat gazul în instalație”. În fine, am ajuns acasă. Nevastă mea, care de obicei e foarte înțelegătoare, tu știi, roșie ca focul de data asta, îmi zice:
“Fane, ești bărbat, faci ce știi! Nu mă interesează cum, cât, sau unde, dar trebuie să rezolvi problema urgent!”
Așa că am venit să te întreb.
Deci, ce zici? Știi vreo șmecherie să mă ajuți, sau trebuie s-o duc la service?
-Finule, tu știi ca niciodată nu te-am lăsat la greu. Prietenul la nevoie se cunoaște, nuuu? D-apăi nașu’? Da’ nu prea pricep. Care-i baiul? Ce călduri? Ce gaz? Ce instalație? Ce să duci la service?
-Ce nu-i clar? Nevasta mea, arată ea trăsnet, dar cum să-ți spun? E la vârsta aia când o iau valurile. De căldură. Bufeuri, sau cum le zice… Afară e zăpușeală și fix acum răcire aer condiționat la mașină… ioc. S-a potrivit sa se strice.
-Aaa!!! Păi de ce nu zici așa? Am soluția pentru tine și va fi și la un preț bun. Anul trecut eram cu nașă-ta în mașină. Veneam de la mătușă-ta din deal. Tu știi ce nas are nașă-ta? Parcă-i câine polițist. Imediat a început să strige:
„A!!! Miros aer condiționat!!!”
„Cum miroși aer condiționat? am întrebat-o. Avea ea dreptate, că-n mașină era saună și miros neplăcut. Da’, ce? Trebuia musai să-i dau și mai mult nas, să fiu de acord cu ce zice? Ea, deșteapta pământului (că trebuia să fie președinte) cu gura mare:
„Buba e instalația de aclimatizare, că iar avem de băgat bani în mașină, că trebuie făcut un Serviciu complet de AC, adică schimbare freon, curățare și încărcare aer condiționat auto”.
Măi! Și nu mai termina să mă bată la cap că sunt uituc, că instalația de aclimatizare trebuie curățată periodic (12-24 luni), nu când mi-aduc eu aminte, că se pot dezvolta bacterii și mucegai în instalația de aer condiționat, de aici mirosul neplăcut care ei îi dă dureri de cap.
O știi că-și bagă nasu-n toate și le știe pe toate. N-am zis nimic, că mai rău o stârneam. Am căutat și uite ce-am găsit pe internet: http://www.freon-auto.com. I-am contactat și au venit acasă imediat. Nu tu pierdere de timp, sau ars benzină ca să merg la service.
– Da’ cine-s ăștia? Și ce fac?
– Este o firmă care se ocupă de încărcare freon și igienizare aer condiţionat auto! Oferă servicii de simplă umplere a instalației de răcire cu freon R134a (atunci am aflat ca freonul auto diferă de cel folosit de frigiderele și congelatoarele care sunt în casă). Eu am ales serviciul complet, ca să văd și pe unde se poate pierde gazul în instalație. Așa am scăpat de mirosurile neplăcute din mașină și de gura lu’ nașă-ta.
Se rezolvă, finule! Toate se rezolvă. Pune mâna pe telefon și sună-i! Încearcă-i și tu. Probabil că o simplă reumplere a instalației de gaz, te scoate din belea.

O săptămână mai târziu:
– Salut nașule! Ți-am ascultat sfatul. Buni băieții! Ai avut dreptate. Acolo a fost problema. Mi-au băgat gaz în instalație.
Acum mașina mi-e cool, nevasta fericită și eu mai liniștit.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2016.

Ia-ți iarna car și vara sanie, sau investește acum pentru a economisi în viitor.

Jurnal de lucru:
Ianuarie:
Fericire maximă. Yeeei!!! Ne-am cumpărat casă frumoasă. Cam veche, ce-i drept, are patruzeci și cinci de ani… cam multișor de lucru-n ea. Dar e bine repartizată, se întinde pe două nivele spațioase și are  geamuri imense. Însă principala ei calitate:  e a noastră. Yuppiii!

Februarie.
A venit prima factură. Șoc. Să leșinăm, nu alta. Sume astronomice, zici că deținem palatul Buckingham. Nejustificat de multă energie dusă pe apa sâmbetei… Iubim confortul, urâm risipa, deci se impune să luăm măsuri de îndată.

În primul rând trebuie să descoperim unde e „buba” casei. Am realizat că avem nevoie de un specialist care să identifice zonele cu pierderi de căldură, sau cu infiltrații ridicate de aer. Soluția am găsit-o prin Enermed Impex SRL. I-am contactat  imediat și am  stabilit primul pas: un audit energetic, menit să determine caracteristicile termice și energetice ale casei. Am fost plăcut surprinși de profesionalismul de care firma a dat dovadă prin componența echipei, formată din auditori energetici atestați gradul I Avizez.

Tot februarie

S-a făcut o scanare termică a casei cu o cameră de termoviziune, determinându-se astfel distribuția temperaturii pe suprafața construcției. În urma auditului ni s-a prezentat un raport detaliat cu rezultatul analizelor efectuate, dar și soluții recomandate pentru reabilitarea clădirii, atât economic, cât și tehnic. Cireașa de pe tort a fost prezentarea fotografiilor, care au arătat nu numai pe unde se pierde căldura, dar și locuri pe unde mucegaiul ar putea să iasă cuceritor la suprafață. Cum ar spune badea Gheorghe: e “cool” să vezi zonele “hot” ale casei.

Martie – Aprilie
Sugestiile primite în urma auditului le-am concretizat în mai multe investiții.
Am schimbat centrala, de tip „dinozaur”, care consuma voinicește și instalațiile termice, apoi am ridicat gradul de izolație în pod. Am pus uși termoizolante la intrări (două, plus ușa de la terasă). Din fericire geamurile mari și multe sunt termopane. (Am fost norocoși, pentru că ar fi fost o sumă destul de rotundă, la cât de multe geamuri avem). În urma termografiei am descoperit că doi dintre pereții exteriori aveau o pierdere masivă de energie, așa că s-a procedat la o mai bună anvelopare a întregii case.

După terminarea lucrărilor de renovare, am dorit un certificat energetic pentru a vedea unde ne situăm. Reabilitarea termică a construcției s-a concretizat în îmbunătățiri energetice majore astfel încât la final am obținut un certificat energetic clasa A, (categoriile energetice variază de la clasa A – ce presupune un consum de energie de până în 125 de kWh/m2/an, la clasa G – ce presupune un consum de energie de peste 820 kWh/m2/an. Cu alte cuvinte prima arată cel mai scăzut consum de energie, iar a doua arată… gaura în buget, adică risipa termică). Certificatul energetic este valabil timp de zece ani. Nu avem nici o intenție să ne vindem casa acum, dar e bine de știut că fără acest certificat nici nu am putea. În 2007 s-a instituit în Uniunea europeană legea prin care locuințele trebuie să fie auditate energetic în vederea obținerii certificatului energetic, act necesar construirii, vânzării, sau  închirierii locuințelor. În România aplicarea legii s-a amânat până in 2013. Privind tabloul general realizăm că este o măsură excelentă pentru îmbunătățirea calității vieții în ansamblu.

Suma de bani cheltuită a fost substanțială, însă comparația vechilor facturi de utilități, cu cele noi, după reabilitarea termică, ne-a făcut să batem din palme fericiți: eforturile ne-au fost din plin răsplătite. În urma lucrărilor de renovare, casa noastră nu e doar mai frumoasă și mai modernă, cu un confort termic sporit, dar și mai valoroasă din punt de vedere financiar.

Investiția noastră de acum nu doar că ne protejează pe viitor buzunarul, dar e o contribuție la sănătatea mediului. Noi vrem să ne țină mult și bine planeta albastră și să o păstrăm… verde. Energia nu e un sac fără fund, trebuie să consumăm cu grijă, doar cât avem nevoie. De aceea ne-am gândit să ne orientăm din start și cu achizițiile pentru casă, așa că am cumpărat aparatură electrică și electrocasnică din clasa de eficiență energetică A+++ . Am pus în toate camerele becuri ergo-economice (LED), în fața garajului lumină cu senzori, iar în grădină lămpi cu lumină solară.

În plus am început să fim mai atenți la rutina noastră zilnică și am înțeles cât e de simplu să salvăm energie prin lucruri extrem de simple: să stingem becul în camera în care nu stăm, să încărcăm telefoanele și laptopurile doar pe timp de zi și le scoatem din priză imediat ce s-au încărcat (obișnuiam să le lăsăm toată noaptea) și să oprim aparatele când plecăm de acasă, pentru că ele consumă curent electric chiar și în stand-by.

E vremea să trăim verde și frumos, să economisim pentru calitatea vieții noastre.

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.