• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: Geografie subiectivă…

Image

Love story

21 Monday Mar 2016

20160319_161656

Posted by sweet & salty | Filed under Geografie subiectivă...

≈ 21 Comments

De-ale zilei…

19 Saturday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă...

≈ 35 Comments

tng-skyline-700pxwide-srgb[1]Sâmbătă.
V-am înnebunit cu animăluțele. O să credeți că m-am mutat în pădure.
Nu chiar. Încă locuiesc în Toronto, dar orașul are și fața asta extrem de verde, reprezentată de foarte multe parcuri, care sunt… populate. De la mine până la Humber parc sunt 2 minute de mers pe jos. Iar Humber se întinde, ca o limbă pe o suprafață de peste 21 de kilometri, un fel de șarpe care trece prin tot orașul.

Ieri am dat nas în nas cu dânsul.

20160318_174444 (4)

Eu m-am speriat. El a fost nesimțit și și-a văzut de ale lui. Era lângă alee și încerca să dezgroape „comoara” ascunsă de o veveriță. Ele-și ascund hrana în pământ iar ratonii, ca niște hoți care se respectă, își însușesc „bunătățile”.

Ele sunt ca niște veritabile țigănci. Să nu te apropii cumva de apă că vin val-vârtej să ceară pomană. Sunt obraznice. Ar fi în stare să vină cu mine acasă.

20160318_175539
20160318_175636

 

În rest liniște și pace. Mult soare. Cu dinți. Eu la o cafea fierbinte și… biscotti cu ciocolată. Cum altfel? 😀

20160318_175957

Spectacol…

18 Friday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă...

≈ 18 Comments

Ieri:

3

Case în Toronto. Vă amintiți scorbura? Se văd locatarii? 😀 Plimbare pașnică. Și noi, dar mai ales ei.  Primăvară capricioasă…

6
Cum se simte o bancă singură în parc pădure?

2
1

O jumătate de oră mai târziu. Scary movie. Nas în nas cu furtuna. Am fost udă până-n suflet. Glugă nu. Umbrelă nici așa. Mai aveam trei kilometri până acasă când i-a venit ideea să mitralieze stropi aspri și reci de ploaie. Momentul a fost fantastic. Când surprinzi natura în mijlocul ei. Superb. Furtună și noapte. Combinație ușor lugubră… dar niște culori!!!Extrem de multă populație (umanoizi doar noi) veverițe, căprioare, păsăret, în râu un castor ronțăia o creangă…

20160316_191146

Doamna avea o treabă dincolo de alee. Nu am deranjat-o prea mult. Ea ne-a dat ignore.

5

Singurătate confortabilă. N-avea nici un stres că plouă, că noi, că noapte, că-e cam singură pe creangă, în pom, pe pod… Sub pod castorul ronțăia… Fără stres…
***
Azi: Gânduri zăpăcite de ploaie, zgribulind a primăvara…  Arborii poartă chelie, ori sunt tunși la zero. Habar n-am. Iarba maronie mustind, gândurind, încercând strategii de-nmugurire. Miroase curat. Trag aer în piept.
În pauză de ploaie, la un alergat…  pe strada mea promisiuni de primăvară. E un gri-cald.
Jur că e gri cald. Nu-mi pasă de teorie (știu că griul e culoare rece format din două non-culori alb și negru, însă nici 1+1 nu e totdeauna 2). Da? Deci reiau… un gri-cald, plin de ciripitoare, rafale de ploaie… Și-un miros de primăvară, că pleznesc mugurii.

c
b
a

În două zile record: mâță plouată (rău) de trei ori. De ce ignor umbrela?
În oraș. (Scuze prima poză. Luată în mers din mașină.)

20160317_173304

Și ele știu. Își mișcă provocator coada, legănându-și mersul cât de încet pot.  Hmmm.

Martie și cică ar fi de-a primăvara… Eu zen…
Nu-mi pasă…

Me, Cinderella, Ella…

16 Wednesday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs, Geografie subiectivă...

≈ 21 Comments

851dd69774b58bbd79702868ae4aefed[1]Nebună și neastâmpărată, în blugi și bascheți, ori balerini comozi, cu coadă de cal și genunchii zdreliți de la căzături, sau uitată-n lumea cărților… Eu.

Mama și surorile mele, cochete și feminine, priveau cu îngrijorare „rățușca cea urâtă” rătăcită în curtea lor: „ Mai poartă și tu o rochiță, că ești fată, un pantof cu toc… mai lasă cărțile. Și nu mai alerga!!! Tu nu știi să mergi normal???”cinderellaconcept_11[1] Eram atât de diferită de surorile mele mai mari, încât mama nu mai știa ce să facă. Ele vorbeau toată ziua despre cosmetice și pantofi, despre băieți și party-uri, pierdeau zile întregi în mall-uri, la shopping.
Eu alergam prin curte, mă cățăram în copaci, dar mai ales mă ascundeam de ele ca să pot citi în voie. Mă puneau la treabă, dorind să mă aibă sub ochi, să mă responsabilizeze și să mă scoată din ceea ce ele numeau „sălbăticia singurătății”. Eu însă mă simțeam foarte bine în lumea mea, unde nu era loc pentru rochii, pantofi, dans, sau băieți. Când vreunul mai îndrăzneț încerca să fie prietenos cu mine, îi tăiam brusc macaroana, ca un arici supărat.

Totul până într-o zi, când am găsit pe patul meu o cutie, în care străluceau cei mai frumoși pantofi damă pe care-i văzusem vreodată. I-am atins fascinată.Cinderella[2] Parcă erau din altă lume. Nu semănau cu zecile de perechi fistichii ale surorilor mele.
A fost dragoste la prima vedere. M-am încălțat sfioasă și… elasticul din păr a zburat, părul mi s-a răsucit într-o coafură sofisticată, iar în oglinda din fața mea a apărut o fată frumoasă. Cu siguranță nu eram eu. Căci mă știam urâtă. Așa mă vedeam în ochii dezamăgiți ai mamei și surorilor.
***
Da, ați ghicit. Eu sunt de fapt, Cenușăreasa. Sau, mă rog, am fost până în seara aceea, când m-a salvat el, maiestatea sa, prințul de atunci, regele (a se citi soțul) de acum.

Firește că toate poveștile se termină cu happy end, așa că azi suntem bine-mersi, împreună, fericiți în palatul din dotare. Sintagma: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” e cât se poate de adevărată, doar incompletă, aș spune eu. Formula care se aplică poveștii noastre ar fi: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și… la mulți pantofi”. Pentru că de la pantofi ni se trage.
***
Nu știe nimeni cât am suferit, când, din viteză și neatenție și cam împiedicată fiind din cauza tocurilor foarte înalte, mi-am pierdut unul pe scări. Câte lacrimi am vărsat după pantofiorul meu de cleștar, pe care-l credeam pierdut… Nu m-am gândit că maiestatea sa îl va studia inginerește pe toate părțile (regele e inginer): „Hmmm.  Pantofi stiletto…  de la Carmine…”  și nu se va lăsa până când nu va găsi posesoarea de pantof, picior și pretenții.12088561_890847911000368_9195285448195087888_nDe atunci multe zile au trecut și mulți pantofi s-au adunat în dulapurile palatului. Când regele ridică din sprânceană, sugerând că-n curând condurii ne vor da afară, eu îi zâmbesc galeș, clipesc des din genele-mi rimelate și-i amintesc momentul acela, în care era cât pe ce să rămân de poveste, adică… desculță.10511115_889698197782006_5038274964391586894_n
În plus pantoful e simbolul dragostei noastre.

Și ce nu face regele pentru Cenușăreasa lui? Odată, fiind într-un magazin pantofi Carmine Shoes m-a văzut cu privirea scursă de dorință pe niște pantofi de piele naturală de culoare roz. Singura pereche numărul meu era în marele pericol de-a fi cumpărată. De altcineva. Însă, cum în dragoste și război orice e permis, iar regele nu rezistă privirii mele triste, a intervenit imediat, cu o observație ironică, spusă chipurile pentru urechile mele: „Oare cine cumpără pantofi roz? Dar cine-i poartă? Numai cineva cu gusturi îndoielnice. Nu-i așa?” Mâinile potențialei inamice au devenit șovăielnice și au eliberat încet obiectul dorinței mele. Doar câteva minute… și pantofii au devenit ai mei._MG_7224[1]
 „Vezi, Cenușăreaso? Eu și Carmine suntem aliați în menținerea zâmbetului tău,” mi-a șoptit regele.
***
De altfel, de câte ori merge în delegații (că mai are de dus războaie peste mări și țări), se întoarce victorios cu surprize, traduse în noi perechi de pantofi. Alegerea perfectă.
There are two things you can never have too many of: good friends and good shoes.

Pantofii au stil și personalitate. Spune-mi cu ce te încalți ca să-ți spun cine ești, aș zice. Alegerea mea este, bineînțeles, Carmine, pentru că în cei peste treisprezece ani de experiență și-au construit un nume  care a devenit sinonim cu eleganța și calitatea.untitledAșa ne trăim povestea și azi, fericiți și la fel de îndrăgostiți.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea…

Basm adaptat pentru SuperBlog Spring 2016.

Oglindă, oglinjoară, spune-mi…

14 Monday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs, Geografie subiectivă...

≈ 29 Comments

romanca-frumoasa-desteapta[1]

Suntem românce și suntem frumoase. Chiar suntem. Vorbesc cât se poate de serios. Uneori trebuie să lăsăm modestia la o parte și să punem punctul pe j. Acest lucru este, de altfel, recunoscut pe plan mondial.
Și, dacă tot am o criză puternică de sinceritate, trebuie să recunosc că pentru mine oglinda clasică, adică cea din baie unde mă pieptăn și fardez, nu contează prea mult. Sigur că mă ajută să-mi găsesc ochii, buzele și nasul, că le mai caut uneori. Dar oglinda adevărată o constituie privirea celor cu care intru în contact. De acolo îmi iau confidența, încrederea. Nu doar admirația bărbaților mă interesează, deși așa s-ar presupune, cel puțin teoretic, ci și acel „ochi al soacrei”, adică al „concurenței”. Pentru că noi, femeile, avem un fel de a ne scana una pe cealaltă cu un amestec de curiozitate, invidie dar și admirație, când e cazul…

Nu spun că alte popoare nu au frumusețile lor, sau că la noi fetele ies Miss Univers pe bandă rulantă. Nu. Doar că procentajul în România este mai mare decât prin alte părți, vorba unui american, venit în vizită la fratele meu, pe vremea când eram acasă: „La voi tot a cincea femeie e o Angelina Jolie.”

Secretul frumuseții noastre are două componente importante: darul genetic, adică armonia cu care ne-a amprentat Dumnezeu pe cele născute pe plai mioritic și grija noastră de a menține în timp această zestre. Românca este harnică, pricepută și cu drag pentru estetică. Își ține casa și fața frumoase. Din fragedă pruncie deprinde ABC-ul întreținerii, cu tratamente populare miraculoase (apă de ploaie, făină de mălai, ierburi, flori și multe altele) transmise din generație în generație, dar și cu game de produse cosmetice tot mai sofisticate și eficiente an de an.farmecFiind clujeancă, am văzut mereu în casă produse Farmec, pentru că mama le folosește de când mă știu, iar din adolescență m-a obișnuit și pe mine cu laptele demachiant Doina, care e nutritiv și vitaminizant. Am înțeles cât de importantă este curățarea în profunzime a tenului, așa că mi-a intrat în rutină să mă demachiez dimineața și seara, chiar și atunci când nu pun farduri, pentru că pe față se adună în timpul zilei impurități, sebum și celule moarte. Acestea trebuie înlăturate, crema fiind maxim eficientă doar pe un ten perfect curat. Demachierea, tonifierea, care are rolul de a reface PH-ul pielii și hidratarea, sunt cei trei pași esențiali în menținerea unui ten sănătos și luminos. Pielea, învelișul nostru, este haina pe care o primim o singură dată în viață, de aceea trebuie îngrijită cu toată atenția. Este necesar să utilizăm creme de calitate, potrivite tipului nostru de ten, să ne hrănim sănătos și să bem suficiente lichide.

Crescând, am încercat diferite produse de la firme cu nume răsunător în lumea cosmeticii, dar m-am convins că farmecul dragostei dintâi este de neînlocuit, așa că azi, chiar dacă locuiesc în Toronto, tot Gerovital îmi populează sertarul de cosmetice, fiind the best pentru pielea mea.

(produse aduse de mine din  România)

În fiecare an când merg în țară îmi aduc cremele și loțiunile preferate, însă în ultimii ani am observat cu plăcere că se găsesc și în magazinele europene de aici. Asta înseamnă că faima companiei de cosmetice românești îndrăgite de mine, a trecut oceanul și există cerere și  pe piața canadiană.

20160312_204848 (2)

Se spune că e bine să schimbi cremele periodic, dar mama, care are o piele foarte frumoasă, a rămas credincioasă produselor clujene: emulsiei cu lăptișor de matcă și cremei hidratante. Eu folosesc Gerovital H3 Derma+,  demachiantul, tonicul și serul pentru contur ochi și buze, din aceeași gamă. Periodic, (pentru că se folosesc în serii de câte zece zile) îmi fac tratament cu Fiolele cu Acid Hialuronic, care conţin un ser bogat în Superoxid Dismutazǎ şi Acid Hialuronic pur şi lipozomal, având efecte intens hidratante şi de netezire a ridurilor. Este un produs magic, dovada vie fiind tenul meu.

20160313_132407
Anul 2016 aduce pe piață un set întreg de produse Gerovital Plant,  făcute pe bază de ulei organic de flori de mac. Abia aștept să îl încerc. Este ideal în tratamentul cosmetic al tenurilor deshidratate şi expuse stresului factorilor de mediu. Foarte important: previne deshidratarea, iritarea, apariția ridurilor și îmbătrânirea prematură a pielii. Produsele se bazează pe principii active naturale ce asigură o bună toleranță și compatibilitate cu pielea. Tot mai multe persoane devin alergice și dezvoltă anumite sensibilității ale pielii. Eu, din păcate, mă număr printre ele, având un ten foarte sensibil, dar uleiul din flori de mac are efect calmant și de protecție.
Ceea ce mi se pare extrem de important este faptul că aceste produse sunt hipoalergenice, fără parabeni sau conservanți. Eu caut aceste proprietăți la absolut tot ce folosesc, de la pasta de dinți până la vopseaua de păr, pentru că sunt atentă la tot ce pun în, sau pe corpul meu.

secret
Gerovital este românesc, creat pentru românce, în primul rând.  Este aliatul nostru împotriva trecerii anilor, dar și cel care menține farmecul în curtea noastră.

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.

Păcăleală… de 1 Martie…

06 Sunday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs, Geografie subiectivă...

≈ 32 Comments

Pretențioasă și mofturoasă: eu. Așa am fost și când m-am măritat. I-am spus da, abia după o serie de nu-uri. Iar da-ul a venit la pachet cu o listă de condiții. Una dintre ele a fost ca niciodată, dar niciodată să nu-mi ia de ziua mea cratițe, oale, ori alte produse casnice.

Casa noastră este împărțită în două departamente distincte, fiecare patronat de un director general. Primul e condus de el, inginerul, născut inginer, cu simț practic și fiecare pas bine cântărit. Responsabilitatea lui este punerea în aplicare a ideilor mele. La al doilea sunt titulară eu, furtună, născută furtună, creativă și grăbită. Sunt responsabilă cu ordinea în casă, bucătăria și firește… ideile.

Fără a fi obsesie,  curățenia este foarte importantă pentru mine. Nu pot să funcționez dacă e praf, ori Feng-Shui-ul personal e zăpăcit de jur împrejur.
În plus am senzația că numai dacă eu pun mâna ies lucrurile ca la carte. Foarte rar îl las pe el-ul meu să mă ajute, mai ales că avem ritmuri total diferite. Pe scurt mă încurcă.
Inginerul meu e dotat cu toată răbdarea din univers: se organizează, își calculează planul de bătaie, citește instrucțiunile de folosire cu atenție etc. La mine răbdarea lipsește din inventar.

Cum nu concep să fiu sclava casei, cu o mână pe coada cratiței și cu cealaltă pe mop, dar nici nu vreau să fac compromisuri în ceea ce privește curățenia, am tot felul de strategii care să reducă la minim timpul destinat gospodăririi casei.
Una, esențială, este menținerea zilnică a curățeniei. Praful nu e doar inestetic, dar și foarte periculos pentru sănătate. Poate să conțină tot felul de bacterii și viruși, adică monștri minusculi care atacă organismul.
O alta ar fi utilarea casei cu tot ceea ce tehnica modernă îmi poate furniza. Însă oferta pieței fiind destul de generoasă, trebuie mare atenție la raportul calitate-preț, reclamele putând deruta uneori. Aici recunosc că el studiază terenul.
Aliat de bază ne este “magazinul MarketOnline.ro” de unde am și cumpărat mai multe produse.logo_marketonline_mic1[1]Frumos și liniște în casa noastră, organizare fără cusur până pe 1 Martie, când toată liniștea existenței mele a fost crunt zdruncinată de… mărțișorul primit.
Ce dorești de mărțișor? Sigur că un ceva drăgălaș cu fir de mătase alb-roșu.
De data asta, mă aștepta o cutie mare, frumos împachetată cu o fundă imensă. O presimțire nu prea bună mi-a îngustat ochii, ca și cum tocmai aș fi mușcat dintr-o lămâie, însă diplomată fiind, mi-am păstrat zâmbetul, doar „calul de dar nu se caută la dinți.” Am desfăcut ambalajul, fără prea mult chef și am descoperit… un aspirator. Un aspirator???

El, neobservând dezamăgirea mea, a început să să-mi vorbească entuziasmat despre „aspiratoare profesionale” și tehnologia lor avansată: „Este exact ce ai tu nevoie. Rohnson Aquatech este un aspirator de ultimă generație, extrage praful și murdăria în recipientul de colectare, iar filtrul HEPA reține 99,99% din particulele mai mari de 0,3 microni şi un consum de energie  de 1550W, având cea mai stabilă putere de extracţie”.  
I-am oprit discursul ingineresc și i-am zis s-o ia pe românește: „Curățarea cu acest aspirator este mult mai eficientă decât cu unul obișnuit, datorită tehnologiei inovatoare de filtrare prin apă. Uită-te puțin la instrucțiunile de folosire!”

Am luat broșura, doar ca să nu-l refuz, dar când am deschis-o, pe prima filă, lipit stângaci, cu o bucată de scotch era timid un ineluș cu-o pietricică cristalină, o tentativă de primăvară, înveselit de firul alb și firul roșu…
Aproape mi-au dat lacrimile, iar el m-a luat în brațe zâmbind: „Ai crezut c-am uitat?”

Așa mă ia prin surprindere inginerul meu. Cu surprize strategic construite, inteligent mascate, care-mi demonstrează cu fiecare prilej că în casa noastră ordinea celor două departamente funcționează perfect.

Mărțișorul meu a fost perfect ascuns într-un cadou practic, care m-ar fi scos din multe încurcături când, presată de timp, îmi terminam treaba abia când musafirii sunau la ușă.
Am încercat inelul și, fericită, l-am pus pe Rohnson Aquatech R144  să „cânte”. Noua mea „jucărie” curăță impecabil.
Cu așa aspirator, câștigătoare e sănătatea.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

 

rohnson[1]

Ianuarie și geamul de la dormitor

23 Saturday Jan 2016

Posted by sweet & salty in File de jurnal, Geografie subiectivă...

≈ 60 Comments

Tags

chimie, CN Tower, felicitare, musafir, obiectiv, poveste, spectacol, sticlă, Toronto

toronto-winter-sunset-charline-xia[1]

Sâmbătă dimineața. Preferata mea. Indiferent de ora la care mă trezesc… totdeauna sunt cel puțin două variante: matinală, ori leneveală.
Geamul dormitorului e aprins de soare. Parcă nu știu eu ce dinți are azi!!!
Văd hornurile caselor fumând neserios, așa, de la prima oră. Mă amuz. Nu știu de ce am senzația că e o imagine de poveste. Ca o felicitare de iarnă. Ar fi printre primele detalii pe care le-aș desena. Un gri-albastru și hornuri fumegânde alb, lăptos.
Zăresc CN Tower-ul.

Toronto_-_ON_-_CN_Tower_bei_Nacht2[1]

Îl văd cât o grisină și mi-e drag să-l văd. Nu știu de ce. Că e un fel de țepușă de betoane și sticlă, dar e în felul lui… cute. Îmi place pe același model cum îmi plac elefanții… Nu pentru istoricul lui impresionant: are 553. 33 m, fiind una din cele mai înalte clădiri din lume (a treia), nu pentru că are o zonă cu podea de sticlă unde e hîîîîîî – nu am avut curajul să mă plimb, (cu frica mea de înălțime – ai senzația că pășești în aer, vezi toate la dimensiuni de furnică jos.)

3744257278_34cb6d7f03_z[1]

Nu!!!Nici pentru restaurantul din vârf, care se rotește și ai niște imagini de vis. Tot orașul e la picioarele tale și, prin rotirea de 360 de grade îl cuprinzi pe tot. L-am văzut și pe timp de zi și pe timp de noapte și nu am putut hotărî care imagine e mai frumoasă.

360restaurant[1]

Toronto e un spectacol în sine. Nu ai cum să nu îl iubești.

CN-Tower-in-Toronto-Canada_CN-Tower-view[1]
E o chimie ciudată între noi și cei (oameni, obiecte) cu care intrăm în contact, chimie tradusă prin: îmi place/nu-mi place. Și se mai petrec și alte lucruri, dar nu vreau să știu:

newEdgeWalk2[1]
CN Tower mă face să zâmbesc de câte ori îl văd. De câte ori trec pe lângă el.
E impresionant, dar prietenos, cu o arhitectură sofisticată.
Nu cred că are legătură nici cu faptul că am fost de j-de ori, cu fiecare musafir care ne-a călcat casa, fiind un obiectiv pe care nimeni nu îl ratează când vine aici. Poate e și asta, poate un pic din toate și cu siguranță mult mai mult. Noaptea îl văd cum își schimbă culorile.
***
Minus opt grade. Soare cu dinți. Nu știu dacă ies azi din casă. O să scot nasul de probă și văd eu cât de tare mușcă. Deocamdată îmi sărut cafeaua cu înghițituri mici. E neagră și amară ca păcatul. O ador.

De joi și de inimă albastră…

21 Thursday Jan 2016

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă...

≈ 21 Comments

Joi de frig și de zăpadă… joi de ianuarie și de gânduri…

„Well you only need the light when it’s burning low
Only miss the sun when it starts to snow
Only know you love her when you let her go
Only know you’ve been high when you’re feeling low
Only hate the road when you’re missing home
Only know you love her when you let her go
And you let her go…”

Ghici cine vine la cină?

11 Monday Jan 2016

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Lume color

≈ 57 Comments

A fost odată, ca niciodată…
Povestea începe cu… mine. Trebuie să recunosc că sunt o fricoasă. Teamă mi-e de tot ce mișcă, de la furnici, la elefanți. Dar îmi sunt dragi animalele. Iubesc de la distanță leii și tigrii, câinii furioși… și de aproape pe cele mai fricoase decât mine.
Se spune că prima impresie e covârșitoare. Drept. Dar uneori te poți înșela.  Cel mai bun exemplu sunt noile mele prietene, care, în prima secundă mi-ar fi putut provoca, cu ușurință, un atac de cord .

1
2

Însă părerile de început s-au schimbat atât de mult, încât la plecare aș fi dat orice să duc măcar pe una cu mine acasă.
Ele (iguanele) smaraldii și lucioase, politicoase și caraghioase, șmechere, dar foarte bine crescute, de fapt, ca să respectăm adevărul-adevărat… foarte verde crescute, unele dând chiar în nuanțe ruginii, au fost deliciul meu în Mexic.
După spaima inițială, realizând că nu se știe cine de cine s-a speriat mai tare, mi-am zis că e cazul să încerc o relație cu îndesatele reptile colorate. La început ne-am studiat reciproc. Ele din copaci, de după frunze mari, mă spionau și studiau în detaliu. Nu prea înțelegeau ele de unde să mă ia. Cred că impresia generală despre mine a fost până la urmă ok. Inofensivă. Dar cumva nu le era suficient. Așa că, înțelegând și eu că o relație presupune muncă din ambele direcții, am încercat să le cuceresc bunăvoința cu vorbe și… pâine.

a

„Hmmm. Pâine??? Așa ieftină mă crede? (s-o fi întrebat domnișoara de smarald). Nu prea cred”. Și mi-a întors țâfnoasă coada, ușor ofensată, de intenția mea prost înțeleasă. (O fi interpretat darul meu drept mită?)
Dar, văzând că am bunăvoință, și fiind în general deschisă relațiilor noi, a început să-mi arate mai mult interes. Poate originea mea românească i s-o fi părut mai exotică? Nu știu.

7
8

Și s-a apropiat, s-a apropiat
Dar s-a întors dezamăgită, văzând că și curajul meu, e oarecum… limitat.

6

M-am tot gândit ce să fac și am reparat oarecum relația, care era cât pe ce să…

3.jpg

„Hmmmmm!!!! Ești prietena mea cea mai bună! Jur! Te iubesc… mai ai cartofi prăjiți???”
***
Cu unele am început să mă joc de-a v-ați ascunselea. Dar, dacă se întâmpla să le găsesc (nu foarte des), se  supărau pe mine și nu recunoșteau în ruptul capului.
Concluzie: Iguanele sunt foarte orgolioase.

13

„Nuuuu! Nu m-ai găsit! Sunt o frunză… ”

b
c

„Nici pe noi!!! Suntem iarbă!”

12

„Eu nici nu mă mai joc!”
***
Seara, restaurantul se aranja frumos în așteptarea oaspeților. Câte una, mai nerăbdătoare și mai flămândă:
„Hei! Chelner! Ce avem la cină?”

4

Prima sosită:

15

„Grăbiți-vă! Au pus și decorațiile pe masă. Hai, mai repede! Se răcește mâncarea!”

d

„Venim, venim. Ce atâta grabă! Ufff!!! Canicula asta de decembrie!
Cine se uită la noi? A! Tu, românca de la piscină. Cu tine ne-am jucat. Hai, vino și tu la masă. Au cartofi prăjiți!!!”

11

„Ăăăăăăă…Am venit! Unde-i mâncarea? M-am înverzit proaspăt pentru cină…”

10

„Uiteeeeeee! Au adus pentru noi turnul Eiffel de la Paris…. Eeeee! E mare!” și a început să cânte într-o franceză fără pic de accent:
„Comment ça va
Comme ci, comme ci, comme ci, comme ça
Tu ne comprends rien à l’amour
Restez la nuit, restez toujours Comment ca va?”

Concluzie: Iguanele vorbesc mai multe limbi străine, printre care și franceza, de asemenea știu cântece și poezii.
***
Eu… n-am profitat de invitație. M-am retras ușor, în vârful picioarelor, și-am încălecat pe-o șa…
***
Aici ninge. Vreme de povești pentru băieței și fetițe…

2015 in review

30 Wednesday Dec 2015

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă...

≈ 23 Comments

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 26,000 times in 2015. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 10 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (104)
  • Amalgam (217)
  • Ana (52)
  • Întâmplate sau nu… (55)
  • Bucăți de gând (135)
  • Catchy (15)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (22)
  • Din bucătăria mea (21)
  • File de jurnal (190)
  • Fluturi și alte frunze… (46)
  • Geografie subiectivă… (106)
  • Imagini… (44)
  • Lume color (13)
  • Observatorul (9)
  • pași (34)
  • Promisiuni (9)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (40)
  • UZP (3)

Arhive

Recent Posts

  • Povești cu divagații
  • 9 FEBRUARIE
  • și încă azi
  • studiu
  • 19

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,259 other subscribers

Authors

  • sweet & salty's avatar

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Subscribe Subscribed
    • Sweet & Salty
    • Join 1,259 other subscribers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Subscribe Subscribed
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...