Ca tot omul așezat la casa lui mai dau de greu. Și atunci apelez la nașu’ Gicu, om trecut prin viață și mare gospodar:
-Nașule, am o mare problemă, tare-s necăjit, oare mă poți ajuta?
-Spune finule, sunt numai urechi, care-i necazul?
-Știi cum se zice că e bine să ai o femeie hot si o mașina cool. Ei bine, mulți pot spune despre mine că sunt norocos, tu știi că le am pe amândouă. Până aici totul-i bine și frumos…
Ieri mergeam cu nevastă-mea la plimbare cu mașina, să ne mai destindem și noi. La un moment dat o apucă pe femeia mea toate căldurile și zice:
„Fane, fă ceva că nu mai pot!” Eu, încerc să o răcoresc și… sufletu’. Nu merge si gata! Îmi zic „cred că m-a lăsat gazul în instalație”. În fine, am ajuns acasă. Nevastă mea, care de obicei e foarte înțelegătoare, tu știi, roșie ca focul de data asta, îmi zice:
“Fane, ești bărbat, faci ce știi! Nu mă interesează cum, cât, sau unde, dar trebuie să rezolvi problema urgent!”
Așa că am venit să te întreb.
Deci, ce zici? Știi vreo șmecherie să mă ajuți, sau trebuie s-o duc la service?
-Finule, tu știi ca niciodată nu te-am lăsat la greu. Prietenul la nevoie se cunoaște, nuuu? D-apăi nașu’? Da’ nu prea pricep. Care-i baiul? Ce călduri? Ce gaz? Ce instalație? Ce să duci la service?
-Ce nu-i clar? Nevasta mea, arată ea trăsnet, dar cum să-ți spun? E la vârsta aia când o iau valurile. De căldură. Bufeuri, sau cum le zice… Afară e zăpușeală și fix acum răcire aer condiționat la mașină… ioc. S-a potrivit sa se strice.
-Aaa!!! Păi de ce nu zici așa? Am soluția pentru tine și va fi și la un preț bun. Anul trecut eram cu nașă-ta în mașină. Veneam de la mătușă-ta din deal. Tu știi ce nas are nașă-ta? Parcă-i câine polițist. Imediat a început să strige:
„A!!! Miros aer condiționat!!!”
„Cum miroși aer condiționat? am întrebat-o. Avea ea dreptate, că-n mașină era saună și miros neplăcut. Da’, ce? Trebuia musai să-i dau și mai mult nas, să fiu de acord cu ce zice? Ea, deșteapta pământului (că trebuia să fie președinte) cu gura mare:
„Buba e instalația de aclimatizare, că iar avem de băgat bani în mașină, că trebuie făcut un Serviciu complet de AC, adică schimbare freon, curățare și încărcare aer condiționat auto”.
Măi! Și nu mai termina să mă bată la cap că sunt uituc, că instalația de aclimatizare trebuie curățată periodic (12-24 luni), nu când mi-aduc eu aminte, că se pot dezvolta bacterii și mucegai în instalația de aer condiționat, de aici mirosul neplăcut care ei îi dă dureri de cap.
O știi că-și bagă nasu-n toate și le știe pe toate. N-am zis nimic, că mai rău o stârneam. Am căutat și uite ce-am găsit pe internet: http://www.freon-auto.com. I-am contactat și au venit acasă imediat. Nu tu pierdere de timp, sau ars benzină ca să merg la service.
– Da’ cine-s ăștia? Și ce fac?
– Este o firmă care se ocupă de încărcare freon și igienizare aer condiţionat auto! Oferă servicii de simplă umplere a instalației de răcire cu freon R134a (atunci am aflat ca freonul auto diferă de cel folosit de frigiderele și congelatoarele care sunt în casă). Eu am ales serviciul complet, ca să văd și pe unde se poate pierde gazul în instalație. Așa am scăpat de mirosurile neplăcute din mașină și de gura lu’ nașă-ta.
Se rezolvă, finule! Toate se rezolvă. Pune mâna pe telefon și sună-i! Încearcă-i și tu. Probabil că o simplă reumplere a instalației de gaz, te scoate din belea.

O săptămână mai târziu:
– Salut nașule! Ți-am ascultat sfatul. Buni băieții! Ai avut dreptate. Acolo a fost problema. Mi-au băgat gaz în instalație.
Acum mașina mi-e cool, nevasta fericită și eu mai liniștit.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2016.

Ia-ți iarna car și vara sanie, sau investește acum pentru a economisi în viitor.

Jurnal de lucru:
Ianuarie:
Fericire maximă. Yeeei!!! Ne-am cumpărat casă frumoasă. Cam veche, ce-i drept, are patruzeci și cinci de ani… cam multișor de lucru-n ea. Dar e bine repartizată, se întinde pe două nivele spațioase și are  geamuri imense. Însă principala ei calitate:  e a noastră. Yuppiii!

Februarie.
A venit prima factură. Șoc. Să leșinăm, nu alta. Sume astronomice, zici că deținem palatul Buckingham. Nejustificat de multă energie dusă pe apa sâmbetei… Iubim confortul, urâm risipa, deci se impune să luăm măsuri de îndată.

În primul rând trebuie să descoperim unde e „buba” casei. Am realizat că avem nevoie de un specialist care să identifice zonele cu pierderi de căldură, sau cu infiltrații ridicate de aer. Soluția am găsit-o prin Enermed Impex SRL. I-am contactat  imediat și am  stabilit primul pas: un audit energetic, menit să determine caracteristicile termice și energetice ale casei. Am fost plăcut surprinși de profesionalismul de care firma a dat dovadă prin componența echipei, formată din auditori energetici atestați gradul I Avizez.

Tot februarie

S-a făcut o scanare termică a casei cu o cameră de termoviziune, determinându-se astfel distribuția temperaturii pe suprafața construcției. În urma auditului ni s-a prezentat un raport detaliat cu rezultatul analizelor efectuate, dar și soluții recomandate pentru reabilitarea clădirii, atât economic, cât și tehnic. Cireașa de pe tort a fost prezentarea fotografiilor, care au arătat nu numai pe unde se pierde căldura, dar și locuri pe unde mucegaiul ar putea să iasă cuceritor la suprafață. Cum ar spune badea Gheorghe: e “cool” să vezi zonele “hot” ale casei.

Martie – Aprilie
Sugestiile primite în urma auditului le-am concretizat în mai multe investiții.
Am schimbat centrala, de tip „dinozaur”, care consuma voinicește și instalațiile termice, apoi am ridicat gradul de izolație în pod. Am pus uși termoizolante la intrări (două, plus ușa de la terasă). Din fericire geamurile mari și multe sunt termopane. (Am fost norocoși, pentru că ar fi fost o sumă destul de rotundă, la cât de multe geamuri avem). În urma termografiei am descoperit că doi dintre pereții exteriori aveau o pierdere masivă de energie, așa că s-a procedat la o mai bună anvelopare a întregii case.

După terminarea lucrărilor de renovare, am dorit un certificat energetic pentru a vedea unde ne situăm. Reabilitarea termică a construcției s-a concretizat în îmbunătățiri energetice majore astfel încât la final am obținut un certificat energetic clasa A, (categoriile energetice variază de la clasa A – ce presupune un consum de energie de până în 125 de kWh/m2/an, la clasa G – ce presupune un consum de energie de peste 820 kWh/m2/an. Cu alte cuvinte prima arată cel mai scăzut consum de energie, iar a doua arată… gaura în buget, adică risipa termică). Certificatul energetic este valabil timp de zece ani. Nu avem nici o intenție să ne vindem casa acum, dar e bine de știut că fără acest certificat nici nu am putea. În 2007 s-a instituit în Uniunea europeană legea prin care locuințele trebuie să fie auditate energetic în vederea obținerii certificatului energetic, act necesar construirii, vânzării, sau  închirierii locuințelor. În România aplicarea legii s-a amânat până in 2013. Privind tabloul general realizăm că este o măsură excelentă pentru îmbunătățirea calității vieții în ansamblu.

Suma de bani cheltuită a fost substanțială, însă comparația vechilor facturi de utilități, cu cele noi, după reabilitarea termică, ne-a făcut să batem din palme fericiți: eforturile ne-au fost din plin răsplătite. În urma lucrărilor de renovare, casa noastră nu e doar mai frumoasă și mai modernă, cu un confort termic sporit, dar și mai valoroasă din punt de vedere financiar.

Investiția noastră de acum nu doar că ne protejează pe viitor buzunarul, dar e o contribuție la sănătatea mediului. Noi vrem să ne țină mult și bine planeta albastră și să o păstrăm… verde. Energia nu e un sac fără fund, trebuie să consumăm cu grijă, doar cât avem nevoie. De aceea ne-am gândit să ne orientăm din start și cu achizițiile pentru casă, așa că am cumpărat aparatură electrică și electrocasnică din clasa de eficiență energetică A+++ . Am pus în toate camerele becuri ergo-economice (LED), în fața garajului lumină cu senzori, iar în grădină lămpi cu lumină solară.

În plus am început să fim mai atenți la rutina noastră zilnică și am înțeles cât e de simplu să salvăm energie prin lucruri extrem de simple: să stingem becul în camera în care nu stăm, să încărcăm telefoanele și laptopurile doar pe timp de zi și le scoatem din priză imediat ce s-au încărcat (obișnuiam să le lăsăm toată noaptea) și să oprim aparatele când plecăm de acasă, pentru că ele consumă curent electric chiar și în stand-by.

E vremea să trăim verde și frumos, să economisim pentru calitatea vieții noastre.

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.

Nebună și neastâmpărată, în blugi și bascheți, ori balerini comozi, cu coadă de cal și genunchii zdreliți de la căzături, sau uitată-n lumea cărților… Eu.

Mama și surorile mele, cochete și feminine, priveau cu îngrijorare „rățușca cea urâtă” rătăcită în curtea lor: „ Mai poartă și tu o rochiță, că ești fată, un pantof cu toc… mai lasă cărțile. Și nu mai alerga!!! Tu nu știi să mergi normal???” Eram atât de diferită de surorile mele mai mari, încât mama nu mai știa ce să facă. Ele vorbeau toată ziua despre cosmetice și pantofi, despre băieți și party-uri, pierdeau zile întregi în mall-uri, la shopping.
Eu alergam prin curte, mă cățăram în copaci, dar mai ales mă ascundeam de ele ca să pot citi în voie. Mă puneau la treabă, dorind să mă aibă sub ochi, să mă responsabilizeze și să mă scoată din ceea ce ele numeau „sălbăticia singurătății”. Eu însă mă simțeam foarte bine în lumea mea, unde nu era loc pentru rochii, pantofi, dans, sau băieți. Când vreunul mai îndrăzneț încerca să fie prietenos cu mine, îi tăiam brusc macaroana, ca un arici supărat.

Totul până într-o zi, când am găsit pe patul meu o cutie, în care străluceau cei mai frumoși pantofi damă pe care-i văzusem vreodată. I-am atins fascinată. Parcă erau din altă lume. Nu semănau cu zecile de perechi fistichii ale surorilor mele.
A fost dragoste la prima vedere. M-am încălțat sfioasă și… elasticul din păr a zburat, părul mi s-a răsucit într-o coafură sofisticată, iar în oglinda din fața mea a apărut o fată frumoasă. Cu siguranță nu eram eu. Căci mă știam urâtă. Așa mă vedeam în ochii dezamăgiți ai mamei și surorilor.
***
Da, ați ghicit. Eu sunt de fapt, Cenușăreasa. Sau, mă rog, am fost până în seara aceea, când m-a salvat el, maiestatea sa, prințul de atunci, regele (a se citi soțul) de acum.

Firește că toate poveștile se termină cu happy end, așa că azi suntem bine-mersi, împreună, fericiți în palatul din dotare. Sintagma: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” e cât se poate de adevărată, doar incompletă, aș spune eu. Formula care se aplică poveștii noastre ar fi: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și… la mulți pantofi”. Pentru că de la pantofi ni se trage.
***
Nu știe nimeni cât am suferit, când, din viteză și neatenție și cam împiedicată fiind din cauza tocurilor foarte înalte, mi-am pierdut unul pe scări. Câte lacrimi am vărsat după pantofiorul meu de cleștar, pe care-l credeam pierdut… Nu m-am gândit că maiestatea sa îl va studia inginerește pe toate părțile (regele e inginer): „Hmmm.  Pantofi stiletto…  de la Carmine…”  și nu se va lăsa până când nu va găsi posesoarea de pantof, picior și pretenții.De atunci multe zile au trecut și mulți pantofi s-au adunat în dulapurile palatului. Când regele ridică din sprânceană, sugerând că-n curând condurii ne vor da afară, eu îi zâmbesc galeș, clipesc des din genele-mi rimelate și-i amintesc momentul acela, în care era cât pe ce să rămân de poveste, adică… desculță.
În plus pantoful e simbolul dragostei noastre.

Și ce nu face regele pentru Cenușăreasa lui? Odată, fiind într-un magazin pantofi Carmine Shoes m-a văzut cu privirea scursă de dorință pe niște pantofi de piele naturală de culoare roz. Singura pereche numărul meu era în marele pericol de-a fi cumpărată. De altcineva. Însă, cum în dragoste și război orice e permis, iar regele nu rezistă privirii mele triste, a intervenit imediat, cu o observație ironică, spusă chipurile pentru urechile mele: „Oare cine cumpără pantofi roz? Dar cine-i poartă? Numai cineva cu gusturi îndoielnice. Nu-i așa?” Mâinile potențialei inamice au devenit șovăielnice și au eliberat încet obiectul dorinței mele. Doar câteva minute… și pantofii au devenit ai mei.
 „Vezi, Cenușăreaso? Eu și Carmine suntem aliați în menținerea zâmbetului tău,” mi-a șoptit regele.
***
De altfel, de câte ori merge în delegații (că mai are de dus războaie peste mări și țări), se întoarce victorios cu surprize, traduse în noi perechi de pantofi. Alegerea perfectă.
There are two things you can never have too many of: good friends and good shoes.

Pantofii au stil și personalitate. Spune-mi cu ce te încalți ca să-ți spun cine ești, aș zice. Alegerea mea este, bineînțeles, Carmine, pentru că în cei peste treisprezece ani de experiență și-au construit un nume  care a devenit sinonim cu eleganța și calitatea.Așa ne trăim povestea și azi, fericiți și la fel de îndrăgostiți.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea…

Basm adaptat pentru SuperBlog Spring 2016.

Suntem românce și suntem frumoase. Chiar suntem. Vorbesc cât se poate de serios. Uneori trebuie să lăsăm modestia la o parte și să punem punctul pe j. Acest lucru este, de altfel, recunoscut pe plan mondial.
Și, dacă tot am o criză puternică de sinceritate, trebuie să recunosc că pentru mine oglinda clasică, adică cea din baie unde mă pieptăn și fardez, nu contează prea mult. Sigur că mă ajută să-mi găsesc ochii, buzele și nasul, că le mai caut uneori. Dar oglinda adevărată o constituie privirea celor cu care intru în contact. De acolo îmi iau confidența, încrederea. Nu doar admirația bărbaților mă interesează, deși așa s-ar presupune, cel puțin teoretic, ci și acel „ochi al soacrei”, adică al „concurenței”. Pentru că noi, femeile, avem un fel de a ne scana una pe cealaltă cu un amestec de curiozitate, invidie dar și admirație, când e cazul…

Nu spun că alte popoare nu au frumusețile lor, sau că la noi fetele ies Miss Univers pe bandă rulantă. Nu. Doar că procentajul în România este mai mare decât prin alte părți, vorba unui american, venit în vizită la fratele meu, pe vremea când eram acasă: „La voi tot a cincea femeie e o Angelina Jolie.”

Secretul frumuseții noastre are două componente importante: darul genetic, adică armonia cu care ne-a amprentat Dumnezeu pe cele născute pe plai mioritic și grija noastră de a menține în timp această zestre. Românca este harnică, pricepută și cu drag pentru estetică. Își ține casa și fața frumoase. Din fragedă pruncie deprinde ABC-ul întreținerii, cu tratamente populare miraculoase (apă de ploaie, făină de mălai, ierburi, flori și multe altele) transmise din generație în generație, dar și cu game de produse cosmetice tot mai sofisticate și eficiente an de an.Fiind clujeancă, am văzut mereu în casă produse Farmec, pentru că mama le folosește de când mă știu, iar din adolescență m-a obișnuit și pe mine cu laptele demachiant Doina, care e nutritiv și vitaminizant. Am înțeles cât de importantă este curățarea în profunzime a tenului, așa că mi-a intrat în rutină să mă demachiez dimineața și seara, chiar și atunci când nu pun farduri, pentru că pe față se adună în timpul zilei impurități, sebum și celule moarte. Acestea trebuie înlăturate, crema fiind maxim eficientă doar pe un ten perfect curat. Demachierea, tonifierea, care are rolul de a reface PH-ul pielii și hidratarea, sunt cei trei pași esențiali în menținerea unui ten sănătos și luminos. Pielea, învelișul nostru, este haina pe care o primim o singură dată în viață, de aceea trebuie îngrijită cu toată atenția. Este necesar să utilizăm creme de calitate, potrivite tipului nostru de ten, să ne hrănim sănătos și să bem suficiente lichide.

Crescând, am încercat diferite produse de la firme cu nume răsunător în lumea cosmeticii, dar m-am convins că farmecul dragostei dintâi este de neînlocuit, așa că azi, chiar dacă locuiesc în Toronto, tot Gerovital îmi populează sertarul de cosmetice, fiind the best pentru pielea mea.

(produse aduse de mine din  România)

În fiecare an când merg în țară îmi aduc cremele și loțiunile preferate, însă în ultimii ani am observat cu plăcere că se găsesc și în magazinele europene de aici. Asta înseamnă că faima companiei de cosmetice românești îndrăgite de mine, a trecut oceanul și există cerere și  pe piața canadiană.

Se spune că e bine să schimbi cremele periodic, dar mama, care are o piele foarte frumoasă, a rămas credincioasă produselor clujene: emulsiei cu lăptișor de matcă și cremei hidratante. Eu folosesc Gerovital H3 Derma+,  demachiantul, tonicul și serul pentru contur ochi și buze, din aceeași gamă. Periodic, (pentru că se folosesc în serii de câte zece zile) îmi fac tratament cu Fiolele cu Acid Hialuronic, care conţin un ser bogat în Superoxid Dismutazǎ şi Acid Hialuronic pur şi lipozomal, având efecte intens hidratante şi de netezire a ridurilor. Este un produs magic, dovada vie fiind tenul meu.

Anul 2016 aduce pe piață un set întreg de produse Gerovital Plant,  făcute pe bază de ulei organic de flori de mac. Abia aștept să îl încerc. Este ideal în tratamentul cosmetic al tenurilor deshidratate şi expuse stresului factorilor de mediu. Foarte important: previne deshidratarea, iritarea, apariția ridurilor și îmbătrânirea prematură a pielii. Produsele se bazează pe principii active naturale ce asigură o bună toleranță și compatibilitate cu pielea. Tot mai multe persoane devin alergice și dezvoltă anumite sensibilității ale pielii. Eu, din păcate, mă număr printre ele, având un ten foarte sensibil, dar uleiul din flori de mac are efect calmant și de protecție.
Ceea ce mi se pare extrem de important este faptul că aceste produse sunt hipoalergenice, fără parabeni sau conservanți. Eu caut aceste proprietăți la absolut tot ce folosesc, de la pasta de dinți până la vopseaua de păr, pentru că sunt atentă la tot ce pun în, sau pe corpul meu.

Gerovital este românesc, creat pentru românce, în primul rând.  Este aliatul nostru împotriva trecerii anilor, dar și cel care menține farmecul în curtea noastră.

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.

Pretențioasă și mofturoasă: eu. Așa am fost și când m-am măritat. I-am spus da, abia după o serie de nu-uri. Iar da-ul a venit la pachet cu o listă de condiții. Una dintre ele a fost ca niciodată, dar niciodată să nu-mi ia de ziua mea cratițe, oale, ori alte produse casnice.

Casa noastră este împărțită în două departamente distincte, fiecare patronat de un director general. Primul e condus de el, inginerul, născut inginer, cu simț practic și fiecare pas bine cântărit. Responsabilitatea lui este punerea în aplicare a ideilor mele. La al doilea sunt titulară eu, furtună, născută furtună, creativă și grăbită. Sunt responsabilă cu ordinea în casă, bucătăria și firește… ideile.

Fără a fi obsesie,  curățenia este foarte importantă pentru mine. Nu pot să funcționez dacă e praf, ori Feng-Shui-ul personal e zăpăcit de jur împrejur.
În plus am senzația că numai dacă eu pun mâna ies lucrurile ca la carte. Foarte rar îl las pe el-ul meu să mă ajute, mai ales că avem ritmuri total diferite. Pe scurt mă încurcă.
Inginerul meu e dotat cu toată răbdarea din univers: se organizează, își calculează planul de bătaie, citește instrucțiunile de folosire cu atenție etc. La mine răbdarea lipsește din inventar.

Cum nu concep să fiu sclava casei, cu o mână pe coada cratiței și cu cealaltă pe mop, dar nici nu vreau să fac compromisuri în ceea ce privește curățenia, am tot felul de strategii care să reducă la minim timpul destinat gospodăririi casei.
Una, esențială, este menținerea zilnică a curățeniei. Praful nu e doar inestetic, dar și foarte periculos pentru sănătate. Poate să conțină tot felul de bacterii și viruși, adică monștri minusculi care atacă organismul.
O alta ar fi utilarea casei cu tot ceea ce tehnica modernă îmi poate furniza. Însă oferta pieței fiind destul de generoasă, trebuie mare atenție la raportul calitate-preț, reclamele putând deruta uneori. Aici recunosc că el studiază terenul.
Aliat de bază ne este “magazinul MarketOnline.ro” de unde am și cumpărat mai multe produse.Frumos și liniște în casa noastră, organizare fără cusur până pe 1 Martie, când toată liniștea existenței mele a fost crunt zdruncinată de… mărțișorul primit.
Ce dorești de mărțișor? Sigur că un ceva drăgălaș cu fir de mătase alb-roșu.
De data asta, mă aștepta o cutie mare, frumos împachetată cu o fundă imensă. O presimțire nu prea bună mi-a îngustat ochii, ca și cum tocmai aș fi mușcat dintr-o lămâie, însă diplomată fiind, mi-am păstrat zâmbetul, doar „calul de dar nu se caută la dinți.” Am desfăcut ambalajul, fără prea mult chef și am descoperit… un aspirator. Un aspirator???

El, neobservând dezamăgirea mea, a început să să-mi vorbească entuziasmat despre „aspiratoare profesionale” și tehnologia lor avansată: „Este exact ce ai tu nevoie. Rohnson Aquatech este un aspirator de ultimă generație, extrage praful și murdăria în recipientul de colectare, iar filtrul HEPA reține 99,99% din particulele mai mari de 0,3 microni şi un consum de energie  de 1550W, având cea mai stabilă putere de extracţie”.  
I-am oprit discursul ingineresc și i-am zis s-o ia pe românește: „Curățarea cu acest aspirator este mult mai eficientă decât cu unul obișnuit, datorită tehnologiei inovatoare de filtrare prin apă. Uită-te puțin la instrucțiunile de folosire!”

Am luat broșura, doar ca să nu-l refuz, dar când am deschis-o, pe prima filă, lipit stângaci, cu o bucată de scotch era timid un ineluș cu-o pietricică cristalină, o tentativă de primăvară, înveselit de firul alb și firul roșu…
Aproape mi-au dat lacrimile, iar el m-a luat în brațe zâmbind: „Ai crezut c-am uitat?”

Așa mă ia prin surprindere inginerul meu. Cu surprize strategic construite, inteligent mascate, care-mi demonstrează cu fiecare prilej că în casa noastră ordinea celor două departamente funcționează perfect.

Mărțișorul meu a fost perfect ascuns într-un cadou practic, care m-ar fi scos din multe încurcături când, presată de timp, îmi terminam treaba abia când musafirii sunau la ușă.
Am încercat inelul și, fericită, l-am pus pe Rohnson Aquatech R144  să „cânte”. Noua mea „jucărie” curăță impecabil.
Cu așa aspirator, câștigătoare e sănătatea.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.