Mi-a întins mâna și s-a prezentat. L-am privit sceptică. Apoi l-am studiat din cap până-n picioare și i-am spus clar și hotărât, fără zâmbet, ca și cum nu aș fi fost eu:
– Tu vei fi al meu. Va conta doar ceea ce eu doresc. Iar tu îmi vei aminti mereu că nu sunt vodka, sau ciocolată, ca să plac tuturor.
Îmi vei arăta cum să închid uși, fără să privesc înapoi și îmi vei fereca în sertare doar de tine cunoscute tot ce e neliniște, întrebare ori dor.
Vei fi al meu, vei fi despre mine, cu mine și de câte ori voi uita, îmi vei face dojenitor cu degetul și mă vei obliga să citesc aici.
Pe tine nu doresc să te împart. Și de câte ori voi avea tendința să mă așez pe planul enșpe, îmi vei aminti, așa ca în avion: salvează-te pe tine prima, în caz de furtună. Doar așa îi poți ajuta pe ceilalți. Tu, 2017 vei fi despre mine. Vei fi puțin egoist, pentru că vreau să văd ce iese.
Ce zici? Încercăm?

Vă doresc un an colorat în râs, în liniște sufletească și bucurie!

Fiecare fulg de nea e poveste. Un filigran de fericire complicat conceput, în planuri minuțioase de viitor, amintiri și ecuații bine, sau mai puțin bine rezolvate în trecut. Un zbor complicat, un dans cu copy/paste (uneori), cu ștersături și reveniri, renunțări, reușite și explozii de bucurie, punctate pe rând,organizate în clipe și săptămâni.
Fiecare fulg de nea cuprinde iubiri complicate, împărtășite sau nu, însiropate din belșug cu praf de stele.
Fiecare fulg de nea e amprentă personală și personalizată, un destin scris caligrafic, zbor de trăire, de nesiguranță și întrebări, de răspunsuri și o grămadă de semne de punctuație, predominant fiind semnul exclamării.
Fiecare fulg de nea e râs ori lacrimă, tăcere sau cântec.
Fiecare fulg de nea e zbor pufos, invariabil înecat sub pașii trecătorilor, pe caldarâm.
Fiecare… un fost fulg de nea, dizolvat în amintire, rătăcit în vânt.
La mulți ani 2017!

Om drag… nu l-ai văzut de ani… s-a transformat. Dar transformarea lui (de fapt e o ea) rimează cu a ta. Nu ați avut vreme de prea multe telefoane… Cele regulamentare: Crăciun, Paști, zile de naștere, poate încă unul, sau două… V-ați aruncat din când în când gânduri de bine, de drag, poate de îngrijorare, peste gard. A trecut ceva timp, deși dacă ai suna-o la două noaptea că ai nevoie de o pioneză, s-ar trezi să ți-o aducă, fără să întrebe de ce. La fel ai face și tu. E chimia aceea elaborată, de suflete care se cunosc și recunosc, împrăștiate pe pământ rătăcitor…
Vă reîntâlniți și descoperiți că, deși ați evoluat, sunteți exact pe aceeași linie paralelă, ca întotdeauna. Linie pe care ați urmat-o mereu, chiar înainte de a vă cunoaște. Dacă întindeți mâna vă regăsiți, cum a fost mereu…
Om drag, prietenă bună, inimă uriașă, femeie frumoasă… om credincios.
Îți mulțumesc! Chiar îți mulțumesc că exiști. Că exiști așa. Că alegi întotdeauna ușa cea dreaptă, în ciuda faptului că uneori e fantastic de greu de urnit.