Sentiment de vinovăție

Am iești la alergat… Afară „mușuroaie de furnici.” Toată lumea curăță, scutură, plivește, scoate păpădii. Ușile și geamurile sunt larg deschise să intre primăvara. Rumoare de muncă, muncă și iar muncă. Doar pe mine mă doare-n freză și alerg. Am așa un sentiment de vinovăție și de degeaba…  Cred că e mare liniște în sufletele furnicuțelor gospodine. care lustruiesc, curăță, freacă, spală, șterg…. zilnic. Uffff! Chiar zilnic?
Pomii? Se uită mirați? Îi doare-n freză ca și pe mine. Ocupați cu petale de bezele pufoase.

Din bucătăria mea…

 

5Ce e bun trece repede… și obosește… și îngrașă…
Sărbători frumoase, prilej de bucurie…
Bucătăreală maximă și întors casa pe dos…
Am lipsit din peisaj pentru că am fost prinsă până-n vârful urechilor, ca voi toți. La noi în casă se petrece românește, chiar dacă suntem departe de Românica noastră. Respectăm în linii mari tradiția, chiar dacă, din exces de zel, ori prea multă creativitate lucrurile o mai iau în altă direcție. Ouăle (eu așa le spun, acesta e termenul pe care îl consider eu corect) ar fi trebuit să fie roșii. (Le vopsesc tradițional ca la bunica, cu coji de ceapă roșie, ca să fie cât mai bio). Le-am mai pus câte-o frunzuliță la unele. Iar pe altele m-am jucat cu pensula. Și-am desenat uitând că mai am 1001 de treburi.

La sfârșit le-am dat cu slănină, așa că au fost lucioase și mândre.
Rezultatul o să-l vedeți și voi. În realitate au fost mai frumoase pentru că modelul se pierde un pic prin faptul că oul nu e plat ca o foaie de hârtie.

1

Musafirii s-au codit să le ciocnească pe cele desenate și mi-au cerut să le dau acasă. Nu vă spun ce bunătăți am mai gătit că veți crede că sunt Superwoman.(chiar sunt!!! :D)
E încă ceas de sărbătoare și vă urez cu drag să aveți liniște în suflet, lumină, bucurie și culoare!

 

A iubi, sau a te lăsa iubit…

PhototasticCollage-2016-04-26-15-28-15

Să fii iubit, sau să iubești? Tot văd statusuri pe tema asta… cu referire la un el și-o ea. Că cică e mai bine să fii iubit. Ba nu, cică e mai bine și mai nobil să iubești… Păreri împărțite…
E urât tare să iubești fără să fii iubit.
E îngrozitor de plictisitor și sufocant să fii iubit, fără să poți iubi la rândul tău. Că nu poți. Dacă nu se produce click-ul e un blestem și cineva moare înăuntru.
Nu îți dorești să fii nici victimă și nici călău.

Trăiască dragostea cu dublu sens. Atât. Restul să dispară!

(Iubire necondiționată toți dăm și primim celor carne și sânge cu noi, asta e altă poveste.)

Să fim mai buni… să înmugurim puțin

20160424_172942Zile de floare. Primăvara somnoroasă… Un luni ploios,  generos în copaci înmuguriți. Eu săracă-n vorbe… cu voia mea. Interdicție. Autoimpunere.

Unii dau și-n floare… Cei mai îndrăzneți… sau inconștienți… se aruncă-n pasiune cu haina lor cea mai bună. Dacă le frânge inima vreo noapte aspră e vina lor.
De ce s-or fi grăbind?
De ce ne-om fi grăbind?
Copacii (unii) ca și oamenii (unii) își dau inima prea repede, prea ușor, prea ieftin. Fără calcule prealabile. Fără socoteli. Doar așa, pe un „O să fie bine!”

Să fim buni, să fim mai buni. Să ne agățăm în pod culorile reci și iernile și ploile și dorințele și gândurile și umbra din spatele pleoapei.
Să fim mai buni! Sau măcar să încercăm…

(Oare există, chiar există suflete tăbăcite ca talpa de elefant? Suflete prin care curge doar liniștea unui tic-tac firesc de inimă?)

Niagara, minim un curcubeu, minim o iertare

Tags

,

20160417_125651

Dacă ar fi să-mi arădui singură o poveste de dragoste, aș face-o lângă cascada canadiană, pentru că s-ar naște pură, cu un sistem imunitar de neînvins. E  locul unde nu pot fi supărată, ori mai bine zis, locul unde sunt fericită necondiționat. Orice problemă se dizolvă ca aburii uzi, generos aruncați de cleștarul apei. Și întotdeauna e minim un curcubeu, deci minim o iertare. Când ești într-un loc de genul acesta, atât de binecuvântat de splendoare, simți că Dumnezeu îți zâmbește, că viața reîncepe exact din momentul în care aburul ud te purifică.

http://www.larevista.ro/niagara-minim-un-curcubeu-deci-minim-o-iertare/

(Iubesc Niagara, o să revin cu articole despre – majoritatea fotografiilor sunt din arhiva personală și sunt luate duminică 17 aprilie, 2016.)

Filosofii filosofice…

Question-thinking-mark-funny-face[1]

Am o bănuială că nu-s româncă. Pe un plan, nu pe toate. Nu știu…
Am pus o selecție de melodii românești și mă minunez cât de lăcrimoso-fataliști suntem în caz de plecarea iubitului/iubitei din dotare. Concluzia românească general valabilă e că „am să mă rog să-ți fie bine”… adică atâta te iubesc de tare că… stau pe margine bocind și rugându-mă pentru fericirea ta.
Ăăăă! Cine Eu???
Sorry, dar am altă filosofie: dacă ești cu mine fac tot ce pot să fii fericit.
Dar dacă pleci… să te ia naiba. Păi nu? Cum adică? Nu sunt eu cea mai cea?
Sigur, mă rog și eu pentru tine, nimic de zis. Mă rog ca să dai peste cea mai a dracului ființă de pe planetă și să plătești înmiit fiecare lacrimă a mea.
Concluzie: ori nu-s româncă, ori nu-s sănătoasă.
(Norocul meu că sunt iubită și pot să-mi permit filosofii de doi lei.) 😀

Sâmbătă – zi de aprilie

Câte o zi e perfect rotundă. Se învârte ca un disc silențios îmbujorând dimineața. Începe cu micul dejun și cafea, apoi cu o primăvară extrem, dar extrem de neserioasă. Duminică a nins și acum pretinde că e vară. Zece kilometri de jogging și întâlniri cu personaje fabuloase: prințul transformat în broscoi.20160416_161831

În apă un castor își făcea baia de dimineață, lopătând netulburat de indiscreția celor care treceau podul. L-am admirat și mi-am zis: „Asta da filozofie de viață. Până la urmă gura lumii oricum e slobodă și nu-i poți mulțumi pe toți”. Și mi-am zis să-i urmez exemplul. 6

Căprioarele ca de obicei mișunătoare și grațioase. Mi-a spus un domn că le plac merele. Good to know…5

Pe pod două prietene se confesau. Erau atât de adâncite în ciripito-conversație că nu s-au tulburat de prezența umanoizilor.20160413_190522

La lac… ca la piață. Păsăret gălăgios. Prietenos. Prea. O poveste de dragoste în fază incipientă care, se vedea clar că pornește cu stângul: un el prea frumos și orgolios. Și o ea cam modestă și hărnicuță și praf de îndrăgostită. El e cel colorat.

Dânșii: fiorosul mic și gălăgios și fiorosul mare și cam nepăsător… Nu erau ei prea hotărâți dacă ne ceartă că trecem prin apropiere, sau pentru că refuzăm categoric să ne jucăm cu ei.1

Azi a fost zi de plajă, deși duminică seara a viscolit. Am avut așa… vreo trei ore și jumătate de iarnă.
Apoi s-a răzgândit și și-a dat drumul direct în vară. Pomișorii din grădină sunt total derutați. Pur și simplu stau cu respirația tăiată, că nu mai înțeleg nimic. Înmuguresc întrebător către mine. Eu… fluier. Ce să zic? Și mă joc: lumini și umbre:20160416_163913

În parcul-pădure a răsărit culoarea, brusc. De ieri până azi.

Iar seara a venit mult mai târziu, pentru că ziua a fost mai lungă parcă. Jur că nici nu-i venea să se termine, de aceea, la final a fost așa, un joc de-a v-ați ascunselea cu soarele.

 

Un pătrățel și o prințesă

sister-brother-20328137[1]A fost odată ca niciodată un Pătrățel și o Prințesă, sau o Prințesă și un Pătrățel. Depinde din ce direcție privești și de ordinea numerelor de pe tricou. El, Pătrățelul era mult prea  dulce, pe gen Bebe-comestibil, mușcabil și alintabil: gogoloi  de șapte luni cu rotunjimi de îngeraș.
Ea, Prințesa, era ca orice prințesă, frumoasă, cu ochii mari albaștri și plete aurii. Grațioasă (of course, face și balet).

Și Pătrățel trăia într-o lume colorată, ce trebuia musai gustată de gurița cireașă, perfect desenată, cu gingii roz și două boabe de orez, gen iepuraș care știau să și capseze. Ochii mari gâlgâiau de râs, șmecherie și vrăjeală. Și în plus avea și o tentativă de nas, un bumb miniatural pe care știa să-l ascundă, ca să nu-l pape tata.
Oare ce gust are lumea? Și tricoul mătușii (eu), dar nasul mamei?

Ce-o fi somnul? Ah! Cele 10-15 minute în care stă cu ochișorii închiși, înainte să țipe vesel?
Bucățică de om o vede pe bunica mea (străbunica lui). Se uită cu ochi rotunzi mirați. O studiază. Bunica e în negru îmbrăcată. Pătrățelul nu o cunoaște. E așezat de mama pe masă. Mic și rotund, se uită cu atenție și dintr-o dată se frânge-n două, îi cade buza și plânge cu o jale de om năcăjit și părăsit de-mi dau lacrimile și mie. Dragoste rotundă de șapte luni. Ce-o fi în suflețelul lui?

Râsul lui, la orice oră și în orice situație este pentru surioara lui: Prințesa grațioasă și talentată, pisicuță în mângâieri. Ușor peltică, iți răspunde la întrebări cu înțelepciune de bătrânică. Îi turuie gurița sfătoasă și te filtrează prin albăstrelele privirii ei.
Românica mea e și mai frumoasă datorită personajelor amintite mai sus.

Și-am încălecat pe-o șa… și v-am spus povestea-așa, pentru că azi e zi mare și importantă în împărăție.
Din Canada până-n Românica e sărbătorit Pătrățel pentru că azi împlinește primul lui anișor. La mulți ani pui frumos de om!

Credit pentru succes

th77WL2KLC

Dragă prietene, Valentin Anghel
Nu mă cunoști, nu te cunosc, dar tipologia umană se repetă la nesfârșit, așa că printre prietenii tăi există cu siguranță un om ca mine. La fel și în ograda mea sunt sigură că unul dintre amici are exact caracterul tău. În concluzie:  nu mă cunoști, dar practic mă cunoști. Ca să-ți demonstrez, ca să-mi dai credit în ceea ce spun, ai mai jos:
ME- DEFINIȚIE:
-cred în mine și în puterile mele.
Am primit un talant pe care l-am plantat în grădina mea.
Cu foarte mult suflet. Și rodul a fost culoarea. Semințele le-am replantat, după aceeași metodologie –  o cantitate impresionantă de suflet. Și a rodit din nou,  de data asta cuvânt.
– sunt un om puternic. Credibil (nu credul) și serios. Amuzant, dar serios.
Nu-mi plac prea mult numerele, cu toate acestea unele, excepția de la regulă, ajung să-mi zâmbească, să le zâmbesc.  Și cum să nu le iubești când spun big credit? Vezi mai jos:
emem1
– cred în om. Indiferent că e mare sau mic, slab sau gras, femeie sau bărbat.
– știu să vând. Sunt un excelent om de afaceri. Mi s-a spus că aș putea vinde zăpadă la eschimoși. E impropriu spus vând,  oamenii doresc ceea ce am de oferit.
Pentru că le ofer/ mă ofer onest. E praful meu de stele. Dulci și sărate. Sweet & Salty. Primesc și dau credit rapid. Condiția mea e calitatea cuvântului, gândului, mesajului.
– sunt iubită. Am un credit de nevoi personale asigurat de el, omul meu drag. Mă creditează cu:aa
Atenție totală
Vorbe frumoase
B unătate profundă
Sinceritate absolută
El e de vină dacă-mi vine să cânt:
Cred-it pentru tine
Cred-it pentru mine
Credit pentru noi… noooi doi
și-ale tale buze moi… 🙂
creeedit AVBS!” (muzica trebuie să ți-o imaginezi)
Știi care e povestea noastră? O poveste pe care s-ar putea să o știi. Poate ai trăit-o și tu. La început a fost poezia. Apoi a început să plouă și s-a născut proza între noi și am avut nevoie de un cuib. De un acoperiș. De prima casă. Atunci a venit el. Brokerul. Știi? El e personajul pozitiv din poveste. Te informează și te ajută. E luxul tău gratuit.
Așa am obținut prin AVBS un credit bancar. Ușor. Extrem de ușor.
Pentru orice credit e nevoie de un istoric bun, o reputație solidă, seriozitate și multă muncă. În cazul unui credit bancar trebuie să respecți condițiile rambursării.
Creditul on-line e mai greu de obținut și mai ales de păstrat.
Cum câștigi credit în mediul online?2
Trebuie:
– să fii o voce care se distinge din mulțime, să ai ceva deosebit… nimicuri și fantezii speciale.
– talent, inspirație, dar și multă transpirație/muncă. În spatele literelor se ascunde efortul, pentru că fiecare cuvânt vine cu o menire, cu o unduire. E un fel de… armonie acvatică, cu personalitate.
– prezență – online-ul te acceptă greu, te uită ușor.
– atenție la mesaj/cuvânt – dacă ți-ai  compromis reputația, creditul e pierdut definitiv. Dar dacă românii știu românește , jonglează cu vorbele și  fac slalom creativ, creditul e oarecum garantat.
– respect – pentru tine, pentru cuvântul tău, dar mai ales pentru cel care te citește.Establishing-credit[1]
Sunt blogger, iubitor și născător de cuvânt, cu un blog relativ nou (un  an și jumătate), dar cu sindrom de Făt- Frumos. Crește… natural ca aloe vera.
Așa s-ar spune după numere și statistici.
Așa îl văd, așa îl simt, așa îl vreau.
Am multe proiecte în minte și deschid curioasă fiecare ușă din fața mea. Spring SuperBlog  a fost provocarea de-acum. O încercare grea, cu ore multe de trudă, cu adrenalină. Am învățat ca-n sesiune pentru fiecare probă, apoi am colorat fiecare subiect cu mine și ca mine. Aici și acum am început să-nșir mărgăritare și să citesc litere stacojii.
Știi? SuperBlog chiar e o poveste.aDragă prietene, în 2007 ai pus bazele Companiei AVBS Credit, consultanțe în domeniul financiar. Azi, nouă ani mai târziu, eu îți propun un nou proiect: înființarea unei companii de intermediere credite on-line, pentru făuritorii de cuvânt, căci ei locuiesc cel mai adesea în puf de nori. În poezie.  Brokeri pot fi partenerii media și bloggerii parteneri.
Ce spui?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Misterul farmecului feminin

woman-by-the-fireplace[1]Zările de farmec pline,
Strălucesc în luminiş;
Zboară mierlele-n tufiş
Şi din codri noaptea vine
Pe furiş
Ooops! Mai să cad din pat… Mă trezesc zâmbind. Ce-oi fi avut să visez în versuri?
Un soare zdravăn îmi ciocnește în geam și îmi spune bună dimineața cu toți dinții.
El doarme tun. N-are treabă nici cu soarele, nici cu luna. Țuști din pat, pe furiș, vorba lui Coșbuc! Închid mai bine jaluzelele și mă strecor afară din dormitor.
Iubesc diminețile. Liniște în casă. Doar eu mă mișc în ritmul meu de Speedy Gonzales în variantă feminină, pe repede-nainte. Cum de ce? C-așa-s din fabricație.

Pregătesc totul și abia apoi îmi trezesc leneșul.  Invariabil diminețile mele sunt un slalom bucătărie-baie și invers. Sunt o sportivă de performanță între cele două încăperi, pe care le exploatez la prima oră cu rezultat maxim, înainte să se trezească el, bărbatul. f1
În baie:  ,,Veselă e periuța, toată ziua se dă huța…”,  apa rece, tonicul… „la, la, la, la.”
Mă studiez… mda. Am nevoie de o epilare rapidă. Îmi place să am pielea fină tot timpul anului, fie vară, fie iarnă. Mă uit ce creme depilatoare am și mă hotărăsc pentru cea îmbogățită cu ulei de Argan, cu un efect amazing în doar trei minute…  dar îmi amintesc și vrrrr în bucătărie, pun apă la fiert…. piruetă înapoi în baie: întind crema depilatoare,  apoi fuga la bucătărie unde apa clocotește. Pun ouă la fiert – fix trei minute ca să fie moi.
Timp suficient să râșnesc boabe de cafea, să pregătesc filtrul și țac-pac.  Aroma de cafea începe să-mi spună povești braziliene…
Așez fața de masă, farfurii, tacâmuri, cești. Coș de pâine, șervețele. Dulceață și miere, unt de arahide. Hmmm.
Verific telefonul: răspund la trei mesaje. Sting focul la aragaz și plonjez în baie: duș rapid. Aplic pe față crema de zi Gerovital cu un ușor masaj. Puțin fard și … stânga-mprejur la bucătărie unde pun pâinea în prăjitor și…. mă duc în dormitor să-mi trezesc leneșul:
Hmmmm!!! Bună dimineața, hărnicie! – îmi spune răsfățatul – ce bine miroase
Aroma cafelei și pâinea care se  prăjește…
Nu. E mirosul tău… – Și mâna îi alunecă pe picior. – Iubito, ai o piele de bebeluș și miroși atât de bine tot timpul.
Știi că am gene bune, dragule. Farmecul se transmite în familia mea din generație în generație…  și zâmbesc în sinea mea.  Secretul îl știm doar eu și … Farmec. Shhh!!!

fa
De fapt e foarte simplu: soluția pentru o piele de catifea e la îndemâna tuturor, pentru că, doctor în frumusețe, Farmec, asul nostru din mânecă, ne pune la dispoziție o gamă variată de creme depilatoare pentru femei:

  • cu extract de Argan – pentru pielea deshidratată și o depilare rapidă.
  • cu extract de Vanilie – pentru pielea sensibilă.
  • cu extract de Orhidee – pentru pielea normală.
  • cu extract de Zmeură – pentru pielea sensibilă a adolescenților.fa1

Chiar și pentru bărbații pe care natura i-a dăruit cu prea multă „blană” există mai nou, crema depilatoare bărbați, cu Boswellia Serrata, o soluție simplă și eficientă, ca o mângâiere. Că doar se știe că „baba” (a se înțelege femeia) suferă la frumusețe, însă pentru un bărbat, epilarea cu ceară se încadrează cu siguranță la capitolul: tortură.

Concluzia e simplă și la îndemâna oricui: trei minute, magical touch și… Farmec.

Articol redactat cu farmec, pentru SuperBlog Spring 2016. farmec