Am o casă frumoasă, care ne-a scos peri albi până a ajuns așa, iar când spun asta mă refer la soțul meu. Lui i-a scos peri albi. Mai corect spus, eu i-am scos peri albi până am terminat cu toate finisările și a ajuns în stadiu de frumoasă și pe placul meu.
De ce? Pentru că gusturile mele, în general, sunt destul de diferite de modelul universal valabil și nici nu mă las influențată de moda momentului. Iar Feng-Shui-ul meu personal diferă în general de ideile cuminți ale soțului. Asta nu înseamnă că îmi plantez patul în tavan și candelabrul pe podea. Nu.

Îmi gândesc mediul filtrându-l prin gusturile și intuiția mea, observând ceea ce oferă fiecare cameră și exploatând la maxim acest potențial.
Chiar dacă uneori planul meu de bătaie pare cam șui, în final rezultatul e de efect. Soțul din dotare știe că intuiția mea bate logica lui și, cum eu sunt partea de creație în casa noastră, el vine cu detalii inginerești și se străduiește să-mi pună în practică ideile, care i se par șocante uneori și le digeră mai greu.
Recunosc că nu are viață ușoară. Există o sintagmă anume care-i crește tensiunea și-i dă gustul adrenalinei. Nu, nu e „te iubesc” ci „am o idee”. Câteodată îmi dă senzația că are alergie la aceste mici și inofensive cuvinte.

Dar una peste alta suntem echipa perfectă, iar rezultatul final este din plin admirat de musafirii noștri și preluat de multe ori. Prietenii îmi cer adesea sfatul, pentru că un mic detaliu de culoare, sau aranjament, schimbă toată ecuația, dând casei acel „quelque chose” pe care îl căutăm cu toții.

Viața și istoria ne-au demonstrat o continuă căutare a armoniei. Fericirea și liniștea sunt, pare-se, destul de mult influențate și de mediul în care trăim, de aceea au apărut designerii și mii de teorii care ne învață cum să aranjăm obiectele din jurul nostru, cum să jonglăm cu nuanțele, cu lumina, tablourile etc.,  astfel încât suma lor să elibereze acea energie pozitivă de care avem nevoie cu toții.
De fapt e simplu ca bună-ziua: ceea ce ne dorim este să transformăm o casă în acasă.

Am cumpărat anul trecut casa în care locuim, cu intenția clară să o renovăm dramatic. Aveam multe de făcut, dar ne-a cucerit potențialul ei, dat de spațiul generos, distribuția camerelor, ferestrele imense, poziționarea și locația. În rest, chiar dacă gusturile noastre erau diametral opuse de cele ale proprietarilor anteriori, știam că putem să o transformăm în ceea ce ne doream: casa de vis.

După modificările esențiale de spart și mutat pereți, apoi zugrăvit, am decis să alegem o pardoseală rezistentă la apă, care să acopere ambele nivele. Cum nu sunt ușor de mulțumit, iar oferta pieței este destul de generoasă, am colindat destul de mult. Calitatea căutată am găsit-o la Diego. Mi-a plăcut atât de mult oferta lor de produse precum și profesionalismul, încât mi-am cumpărat de la ei și covoare. Au o gamă variată de modele clasice și moderne, pentru toate gusturile.

 

De asemenea mi-am ales perdele, draperii și galerii. Am fost încântată să descopăr un tapet vesel (Joy) pentru dormitor și, după ce am vorbit cu specialistul lor mi-a mai venit o idee minunată și am cumpărat încă unul, cu trunchiuri de copaci, pentru un perete de accent în camera de oaspeți.

Frumusețea casei mele nu este doar rezultatul intuiției și aptitudinilor pentru decorațiuni interioare, ci și al documentării serioase. Fac alegerile  după ochi, dar și după un studiu atent, astfel încât deciziile să-mi fie definitive.
Absorb ca un burete informațiile, iar la Diego, discutând lângă o cafea prietenească cu consilierul de vânzări am primit multe noutăți și sfaturi foarte utile.
Pachetul de servicii oferit clienților este mai mult decât avantajos. Eu am beneficiat nu doar de consiliere profesională, dar am plecat acasă cu perdelele tăiate la dimensiune și surfilate, toate incluse în prețul inițial.

Fiecare casă poartă amprenta proprietarului. Omul sfințește locul și… își personalizează locuința, aș adăuga eu. Că nu e vorba doar de-o sumă de pereți,  geamuri și acoperiș. Casa e povestea scrisă de tine și de cei care îi calcă pragul. E martor tăcut al zâmbetelor și lacrimilor care se perindă, al tuturor amintirilor. E colțul tău de Univers…

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.

 

Eu fac parte dintre românii mândri tare de rădăcinile lor. Faptul că azi trăiesc la mii de kilometri de meleagurile clujene, unde am fost arăduită, este doar un detaliu geografic nesemnificativ. Structura ființei mele nu a fost deloc modificată de anii trăiți în țara frunzei de arțar, care nu-s puțini. Sunt doar mai bogată, având pe acest pământ două locuri pe care le numesc acasă. Dar eu tot românește gândesc și, așa cum toată viața voi rămâne fiica părinților mei, la fel voi avea în gene spiritul țării în care m-am născut. Fără a fi lipsită de modestie, pot să afirm că cei de aici cunosc și îndrăgesc România și datorită mie, pentru că le-o dezvălui cu drag de câte ori am ocazia.

Port cu mândrie ia românească, și-n casa mea, la loc de cinste stau multe obiecte tradiționale, de suflet. Printre cele mai dragi e o farfurie de lut din casa bunicii, cu o pictură naivă, reprezentată de o găină și un cocoș. Mică fiind, percepeam simpaticele personaje, drept protagonistele poveștii mele preferate: „Punguța cu doi bani,” pe care mi-o spunea bunicul la ceas de seară.

Sunt multe obiecte frumoase românești în casa și la masa mea și, de câte ori merg în vizită, îmi îmbogățesc colecția. Canadienii le consideră exotice și sunt impresionați de poezia culorilor și formelor în vestimentație, pictură și ceramică, de gustul bucatelor, de tradiții și legende, într-un cuvânt de cultura românească. Istoria noastră milenară li se pare fascinantă, „ca un film de acțiune”, după cum mi-a spus odată un prieten.

Frumos e Clujul! Frumoasă-i țara lui Eminescu!
Călătorind prin lume, eu rămân la fel: româncă prin fabricație, cu buzunarele pline de istorie și tradiție, cu ritmul Someșului în vene, azi trăitoare în țara frunzei de arțar…