Nebună și neastâmpărată, în blugi și bascheți, ori balerini comozi, cu coadă de cal și genunchii zdreliți de la căzături, sau uitată-n lumea cărților… Eu.

Mama și surorile mele, cochete și feminine, priveau cu îngrijorare „rățușca cea urâtă” rătăcită în curtea lor: „ Mai poartă și tu o rochiță, că ești fată, un pantof cu toc… mai lasă cărțile. Și nu mai alerga!!! Tu nu știi să mergi normal???” Eram atât de diferită de surorile mele mai mari, încât mama nu mai știa ce să facă. Ele vorbeau toată ziua despre cosmetice și pantofi, despre băieți și party-uri, pierdeau zile întregi în mall-uri, la shopping.
Eu alergam prin curte, mă cățăram în copaci, dar mai ales mă ascundeam de ele ca să pot citi în voie. Mă puneau la treabă, dorind să mă aibă sub ochi, să mă responsabilizeze și să mă scoată din ceea ce ele numeau „sălbăticia singurătății”. Eu însă mă simțeam foarte bine în lumea mea, unde nu era loc pentru rochii, pantofi, dans, sau băieți. Când vreunul mai îndrăzneț încerca să fie prietenos cu mine, îi tăiam brusc macaroana, ca un arici supărat.

Totul până într-o zi, când am găsit pe patul meu o cutie, în care străluceau cei mai frumoși pantofi damă pe care-i văzusem vreodată. I-am atins fascinată. Parcă erau din altă lume. Nu semănau cu zecile de perechi fistichii ale surorilor mele.
A fost dragoste la prima vedere. M-am încălțat sfioasă și… elasticul din păr a zburat, părul mi s-a răsucit într-o coafură sofisticată, iar în oglinda din fața mea a apărut o fată frumoasă. Cu siguranță nu eram eu. Căci mă știam urâtă. Așa mă vedeam în ochii dezamăgiți ai mamei și surorilor.
***
Da, ați ghicit. Eu sunt de fapt, Cenușăreasa. Sau, mă rog, am fost până în seara aceea, când m-a salvat el, maiestatea sa, prințul de atunci, regele (a se citi soțul) de acum.

Firește că toate poveștile se termină cu happy end, așa că azi suntem bine-mersi, împreună, fericiți în palatul din dotare. Sintagma: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” e cât se poate de adevărată, doar incompletă, aș spune eu. Formula care se aplică poveștii noastre ar fi: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și… la mulți pantofi”. Pentru că de la pantofi ni se trage.
***
Nu știe nimeni cât am suferit, când, din viteză și neatenție și cam împiedicată fiind din cauza tocurilor foarte înalte, mi-am pierdut unul pe scări. Câte lacrimi am vărsat după pantofiorul meu de cleștar, pe care-l credeam pierdut… Nu m-am gândit că maiestatea sa îl va studia inginerește pe toate părțile (regele e inginer): „Hmmm.  Pantofi stiletto…  de la Carmine…”  și nu se va lăsa până când nu va găsi posesoarea de pantof, picior și pretenții.De atunci multe zile au trecut și mulți pantofi s-au adunat în dulapurile palatului. Când regele ridică din sprânceană, sugerând că-n curând condurii ne vor da afară, eu îi zâmbesc galeș, clipesc des din genele-mi rimelate și-i amintesc momentul acela, în care era cât pe ce să rămân de poveste, adică… desculță.
În plus pantoful e simbolul dragostei noastre.

Și ce nu face regele pentru Cenușăreasa lui? Odată, fiind într-un magazin pantofi Carmine Shoes m-a văzut cu privirea scursă de dorință pe niște pantofi de piele naturală de culoare roz. Singura pereche numărul meu era în marele pericol de-a fi cumpărată. De altcineva. Însă, cum în dragoste și război orice e permis, iar regele nu rezistă privirii mele triste, a intervenit imediat, cu o observație ironică, spusă chipurile pentru urechile mele: „Oare cine cumpără pantofi roz? Dar cine-i poartă? Numai cineva cu gusturi îndoielnice. Nu-i așa?” Mâinile potențialei inamice au devenit șovăielnice și au eliberat încet obiectul dorinței mele. Doar câteva minute… și pantofii au devenit ai mei.
 „Vezi, Cenușăreaso? Eu și Carmine suntem aliați în menținerea zâmbetului tău,” mi-a șoptit regele.
***
De altfel, de câte ori merge în delegații (că mai are de dus războaie peste mări și țări), se întoarce victorios cu surprize, traduse în noi perechi de pantofi. Alegerea perfectă.
There are two things you can never have too many of: good friends and good shoes.

Pantofii au stil și personalitate. Spune-mi cu ce te încalți ca să-ți spun cine ești, aș zice. Alegerea mea este, bineînțeles, Carmine, pentru că în cei peste treisprezece ani de experiență și-au construit un nume  care a devenit sinonim cu eleganța și calitatea.Așa ne trăim povestea și azi, fericiți și la fel de îndrăgostiți.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea…

Basm adaptat pentru SuperBlog Spring 2016.

Suntem românce și suntem frumoase. Chiar suntem. Vorbesc cât se poate de serios. Uneori trebuie să lăsăm modestia la o parte și să punem punctul pe j. Acest lucru este, de altfel, recunoscut pe plan mondial.
Și, dacă tot am o criză puternică de sinceritate, trebuie să recunosc că pentru mine oglinda clasică, adică cea din baie unde mă pieptăn și fardez, nu contează prea mult. Sigur că mă ajută să-mi găsesc ochii, buzele și nasul, că le mai caut uneori. Dar oglinda adevărată o constituie privirea celor cu care intru în contact. De acolo îmi iau confidența, încrederea. Nu doar admirația bărbaților mă interesează, deși așa s-ar presupune, cel puțin teoretic, ci și acel „ochi al soacrei”, adică al „concurenței”. Pentru că noi, femeile, avem un fel de a ne scana una pe cealaltă cu un amestec de curiozitate, invidie dar și admirație, când e cazul…

Nu spun că alte popoare nu au frumusețile lor, sau că la noi fetele ies Miss Univers pe bandă rulantă. Nu. Doar că procentajul în România este mai mare decât prin alte părți, vorba unui american, venit în vizită la fratele meu, pe vremea când eram acasă: „La voi tot a cincea femeie e o Angelina Jolie.”

Secretul frumuseții noastre are două componente importante: darul genetic, adică armonia cu care ne-a amprentat Dumnezeu pe cele născute pe plai mioritic și grija noastră de a menține în timp această zestre. Românca este harnică, pricepută și cu drag pentru estetică. Își ține casa și fața frumoase. Din fragedă pruncie deprinde ABC-ul întreținerii, cu tratamente populare miraculoase (apă de ploaie, făină de mălai, ierburi, flori și multe altele) transmise din generație în generație, dar și cu game de produse cosmetice tot mai sofisticate și eficiente an de an.Fiind clujeancă, am văzut mereu în casă produse Farmec, pentru că mama le folosește de când mă știu, iar din adolescență m-a obișnuit și pe mine cu laptele demachiant Doina, care e nutritiv și vitaminizant. Am înțeles cât de importantă este curățarea în profunzime a tenului, așa că mi-a intrat în rutină să mă demachiez dimineața și seara, chiar și atunci când nu pun farduri, pentru că pe față se adună în timpul zilei impurități, sebum și celule moarte. Acestea trebuie înlăturate, crema fiind maxim eficientă doar pe un ten perfect curat. Demachierea, tonifierea, care are rolul de a reface PH-ul pielii și hidratarea, sunt cei trei pași esențiali în menținerea unui ten sănătos și luminos. Pielea, învelișul nostru, este haina pe care o primim o singură dată în viață, de aceea trebuie îngrijită cu toată atenția. Este necesar să utilizăm creme de calitate, potrivite tipului nostru de ten, să ne hrănim sănătos și să bem suficiente lichide.

Crescând, am încercat diferite produse de la firme cu nume răsunător în lumea cosmeticii, dar m-am convins că farmecul dragostei dintâi este de neînlocuit, așa că azi, chiar dacă locuiesc în Toronto, tot Gerovital îmi populează sertarul de cosmetice, fiind the best pentru pielea mea.

(produse aduse de mine din  România)

În fiecare an când merg în țară îmi aduc cremele și loțiunile preferate, însă în ultimii ani am observat cu plăcere că se găsesc și în magazinele europene de aici. Asta înseamnă că faima companiei de cosmetice românești îndrăgite de mine, a trecut oceanul și există cerere și  pe piața canadiană.

Se spune că e bine să schimbi cremele periodic, dar mama, care are o piele foarte frumoasă, a rămas credincioasă produselor clujene: emulsiei cu lăptișor de matcă și cremei hidratante. Eu folosesc Gerovital H3 Derma+,  demachiantul, tonicul și serul pentru contur ochi și buze, din aceeași gamă. Periodic, (pentru că se folosesc în serii de câte zece zile) îmi fac tratament cu Fiolele cu Acid Hialuronic, care conţin un ser bogat în Superoxid Dismutazǎ şi Acid Hialuronic pur şi lipozomal, având efecte intens hidratante şi de netezire a ridurilor. Este un produs magic, dovada vie fiind tenul meu.

Anul 2016 aduce pe piață un set întreg de produse Gerovital Plant,  făcute pe bază de ulei organic de flori de mac. Abia aștept să îl încerc. Este ideal în tratamentul cosmetic al tenurilor deshidratate şi expuse stresului factorilor de mediu. Foarte important: previne deshidratarea, iritarea, apariția ridurilor și îmbătrânirea prematură a pielii. Produsele se bazează pe principii active naturale ce asigură o bună toleranță și compatibilitate cu pielea. Tot mai multe persoane devin alergice și dezvoltă anumite sensibilității ale pielii. Eu, din păcate, mă număr printre ele, având un ten foarte sensibil, dar uleiul din flori de mac are efect calmant și de protecție.
Ceea ce mi se pare extrem de important este faptul că aceste produse sunt hipoalergenice, fără parabeni sau conservanți. Eu caut aceste proprietăți la absolut tot ce folosesc, de la pasta de dinți până la vopseaua de păr, pentru că sunt atentă la tot ce pun în, sau pe corpul meu.

Gerovital este românesc, creat pentru românce, în primul rând.  Este aliatul nostru împotriva trecerii anilor, dar și cel care menține farmecul în curtea noastră.

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.